Îmi aduc aminte când a murit o femeie grasă. Era aşa cam cât Kopidi, da mai înaltă. O femeie frumoasă cu carnea albă. Mă auzi?

Bria: Pe care au mâncat-o?

Tina: Da. Erau nişte oamenii care nu aveau ce mânca, au tras-o din groapă, au dezbrăcat-o de haine şi au tras-o după o tufă de mărăcini…I-au tăiat carnea de pe şolduri şi de pe pulpe şi apoi a fript-o şi a mâncat-o…

Mirosea, ştii cum mirosea? Mirosea ca friptura de îţi făcea şi ţie poftă să mânânci… aşa mirosea…

Aşa cum miroase friptura de porc, friptura de oaie.. Mirosea cum sunt pârjoalele de oaie pe grătar. La început au mâncat numai carnea, pe urmă au luat şi au pus şi oasele ei pe foc. O tăiaseră şi parcă o vad ea nu era aşa moartă încă mai trăia puţin…

Bria: Vai, Doamne…

Tina: Când luau din ea şi mâncau…

Cum o chema pe femeia aceea?

Tina: Îi spuneau oamenii numele, da numai îmi aduc aminte.

Titina?

Tina: Titiras. Titira, îi spuneau, Titira.