ALOCUȚIUNEA PREȘEDINTELUI ROMÂNIEILA DECORAREA SUPRAVIEȚUITORILOR
În numele statului român, am decorat astăzi trei supraviețuitori romi ai Holocaustului. Am înțeles să onorez, astfel, memoria miilor de semeni ai noștri, deportați în anii 1942-1943 în Transnistria.
Așa cum consemnează Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, numărul deportaților romi a atins cifra de 25.000, jumătate dintre aceștia fiind copii. Unsprezece mii dintre ei au murit. Incluși, alături de evrei, în politica de purificare etnică a regimului vremii, romii au fost trimiși în Transnistria în valuri: mai întâi, romii nomazi, apoi cei sedentari, considerați de către autorități ”periculoși și indezirabili”. Autoritățile au fost nemiloase: i-au luat pe romi din case, i-au luat pe romi din armată, i-au luat pe romi din orașe sau de la marginea acestora și i-au trimis departe, pentru a obține o națiune pură.
Cine își poate imagina suferințele acestor oameni? Cine poate explica dispariția unor comunități întregi, unele vechi de secole?
Cine va putea șterge lacrimile acestor năpăstuiți? Cu siguranță, nimeni, niciodată.
Avem însă datoria să vorbim despre toate acestea. Trebuie să le spunem copiilor noștri că, acum șase decenii, copii ca și ei au fost trimiși de statul român să moară de foame și de frig. Trebuie să le spunem mamelor din România că statul român a ucis mame de romi prin înrobire și mizerie. Se cuvine să amintim că bărbații romi care luptau pentru patrie au fost scoși din armată pentru a fi trimiși între Nistru și Bug.
Educația din România are datoria de a aduce la cunoștința noilor generații Holocaustul, așa cum are datoria de a vorbi despre epoca robiei romilor sau despre crimele comunismului.
Umilințele din trecut, ca și stigmatul din prezent trebuie amintite și românilor, și celorlalți europeni. Astăzi, romii reprezintă cea mai numeroasă minoritate discriminată de pe continentul european. Incluziunea lor socială nu va putea fi rezolvată prin măsuri izolate și deseori contradictorii ale guvernelor naționale sau ale autorităților locale din țări membre ale Uniunii Europene.
Avem, de fapt, nevoie de o politică europeană pentru romi. Experți există și trebuie să știm să folosim expertiza lor.