LMC: Azi 7 august 2004 suntem la Coșoveni și înaintea noastră este unchiul nostru Gheorgina și nevasta lui Uța cea batrână.

Bine v-am găsit!

Uța: Bine ai venit să-ți dea Dumnezeu noroc și sănătate!

LMC: Mătușă Uța,vreau să ne spuneți a cui fiică sunteți d-stră?

Uța: Eu sunt a lui Iordana căreia i-a murit bărbatul în Bug. Îl chema Brătiano.

LMC: Dumnezeu să-l ierte!

Uța: Și tu să ai noroc!

LMC: Și unchiul ..

Uța: El este a lui Dodo a lui Gheordi. I-a murit tatăl în Bug .El s-a dus în sat și l-au împușcat oamenii în cap.

Avea părul așa mare și l-a întrebat: „Care e Bulibașa/” Și l-a luat uite așa și l-a împușcat cu pistolu. I-a făcut așa:„Stai drept!” Și l-a împușcat cu pistolul.

LMC: Acuma ,vă rog să ne spuneți mărturisirea Bugului.

Uța: Știu toți oamenii că l-au omorât în Bug. L-au împușcat în urechi și l-au luat de piciore și l-au aruncat în apă. Pe toți oamenii să-i întrebi, că eu nu te mint că sunt femeie bătrână.

LMC: Dumnezeu să-l ierte!. Acum spuneți-ne cum v-au luat și dus jandarmii.

Uța: Noi eram prin sate cu corturile. Și eram pe o intrare de de râpă, așa cum sunt câmpurile unde pasc caii. Și a venit și oprit un avion cu niște domni mari înaintea mamei mele. Și s-au dat jos din avion în fața mamei mele. Mama mea avea o tablă în cap, adevăr îți spun.

LMC: Povestiți-ne, nimic să nu uitați.

Uța: Și a coborât domnul acela înaintea ei și a oprit avionul pe o poiană înaintea ei. Ea când a văzut așa, era cu fratele meu, a aruncat fierul de pe cap și a fugit. Unde a fugit, domnul acela i-a făcut semn așa și a luat s-o împușcă. Atunci nu a mai fugit. S-a dat înapoi.

„Să plecați de aici.”  Românește să spun?

LMC: Așa cum i-a spus domnul.

Uța: Mâine să plecați să nu vă mai găsesc aici . Mâine să plecați să nu vă mai văd pe aici.”

Și atunci o femeie, mătușa la asta, la mama lui: „Domne,sărumâna, dai și la mine o țigare?” Domnul acela nu știa…

LMC: Românește.

Uța: Romînește. „Ni, ni, ni i-a făcut.” Și i-a făcut așa să plece. S-a luat și a venit acasă. Am strâns tot în căruțe corturile și am plecat și ne-au dus post din post și ne-au dus post din post până în Dumanevka.

LMC: Dar povestiți puțin drumul, pe drum cum v-au dus?

Uța: Cu drumul. Post din post.

LMC: Să văd puțin drumul cum a fost, cum mergeau căruțele?

Uța: Mergeau căruțele pe drum și se rupea roata. Lua o roată de la oameni și le punea roată în schimba că se rupeau roțile de la căruțe.Și la noi se rupeau. Înoptam câte o noapte, apoi iarăși mergeam pe mâine, iarăși înoptam, iarăși mergeam …„Da până când?”

„Hai, hai, plecați, că vă dăm acolo unde ajungeți aveți vacă cu lapte, aveți de toate.” Ai auzit vorba asta?

LMC: Am auzit.

Uța: Ți le-a spus cineva? Să trăiești și să-ți trăiască copiii!

Ce nu aveți acolo? Vă dăm căși, vă dăm lucruri frumoase, vă dăm vacă cu lapte.

Cum? Îi spun de Bug. Când am ajuns, am ajuns, am trecut apa aia cu dube…Când am ajuns, am ajuns într-un sat cu un câmp mare, Dumanovka se chema. Trei Duble. Ne-au luat ceolovicii ăia, domnii ăia, noaptea și ne-au dus noaptea.

Da nu vrei să-ți spun românește?

LMC: Nu, nu , romanes eu vreau .

Uța : Romanes? Și ne-au dus.

Gheorgina încearcă să spună și el ceva dar nu poate, este bolnav și gângâie cuvinte numai de el înțelese.

Uța: Ne-au dus în Trei Duble. Nu aveam ce să mâncăm. Muream de foame. Mergeau copiii să fure porumb și frecau pe un ciur să mă ierți și să ai noroc. Ciur din ăla de fier de cădea făină ca să facă mămăligă.

Gheorghină ar dori să vorbească să ne spună dar boala nu il lasă…

Biata femeie , ea se pare că înțelege ce el vrea să-i spună să vorbească.

Uța: Acolo unde s-au dus femeile, le-au prins și au pus mâna pe ele și le băteau, îi îmușcau acolo în porum dragă. Le împușcau ceolovicii ăia și le băteau. Și i-au împușcat pe oameni. „Numai mergeți că ne împușcă.”Unde cădeau, unde mureau copilații și cădeau jos. Le lăsau acolo. Numai mergeau nicăieri. Pe furiși mai mergeau prin sate. Eu, nu am fost așa de mare, dar știu tot.

LMC: Spuneți-ne.

Uța: Ne-au luat oamenii și ne-au dus. A venit frigul acuma.„Hai, hai, hai da-ți drumu…” Să luăm copilașii și să-i punem în căruțe.

Muream de foame. Nu ne dădea nimeni nimic. Numai era de neam, numai era nimic să spui că îți dădea cineva de mâncare. Pe ăsta l-a crescut Baciulo. A rămas fără tată.

Gheorghină vrea și el să o întrebe ceva dar Uța îl oprește.

Uța: Să spun la femeie prin ce am trecut. Și mergeam să muncim la cartofi, la fasole … și ne făceam mâncare când a venit vara și mâncam fără sare .Nu ne dădeau nimic de mâncat . Făceau din aia melasă, ce rămânea de la floarea-soarelui și o frigeam și o mâncam. Nu ne dădeau nimic. Nu ai auzit mărturisirea asta de la oameni?

LMC: Ba am auzit dar spuneți, spune-ți …

Uța: Să te trăiască Dumnezeu și pe copilașii tăi.

Unii, mâncau câini. Luau unde găseau câini le mâncau că nu aveau ce mânca…

Un om, a luat șoldul unei femei moarte și a tăiat-o…mi-e rușine să-ți spun… a tăiat-o și a mâncat-o. Ai auzit despre asta? De foame a mâncat-o că nu avea ce mânca…

Când am venit dincoace, am venit cu armata…

LMC: Mai povestiți-mi din Bug nu așa. Mai opriți-vă în Bug și mai povestiți-ne despre oameni ,despre copii, cum au murit de tifos de frig.

Uța: Au murit din cauza frigului. Și au omorât pe un om în Bug, ai auzit?

LMC: Cum îl chema?

Uța: Mazili.

LMC: Știu lucrul acesta.

Uța: Îl știi? Câ îi pâra când aveau galbeni mai demult și cu datu la cătănie.

LMC: Altceva spune-ți.

Uța: Altceva.

LMC: Povestiți-ne despre mama dumneavoastră.

Uța: Mama mea a rămas săracă. I-a murit bărbatul. Ne-a crescut. S-a dus și s-a măritat.

LMC: Acolo în Bug?

Uța: Acolo în Bug și-a luat un bărbat că nu avea cine să ne țână că eram cinci frați.

LMC: Aceasta este mărturisirea d-stră să ne-o spuneți.

Uța: Cinci frați, nu avea cine să ne țână. S-a dus și au prins-o oamenii, ceolovicii aceia și i-au rupt mâna și i-au legat-o femeile la gât…bătută vai de ea. Când mergeam și eu micuță în sat, mă puneau oamenii jos și mă băteau. Mă puneau jos pe burtă și îmi punea piciorul așa după gât. Să întrebi pe toți oamenii.

LMC: Dar cine vă bătea? Rușii, românii?

Uța: Rușii și jandarmii. Își ascundeau în pădure ciomage și ne așteptau…Ți-a spus Rijina lucrul ăsta?

LMC: Spuneți, spuneți d-stră.

Uța: Și ne-au bătut și ne băteau și dădeau în mămicuța mea. A venit mîmica mea noaptea și s-a dus tatăl meu să ne fure porumb și l-au împușcat și l-au adus mort acasă…de la porumb.L-au adus mort și l-au băgat într-o pădure și au pus pământ peste el și au pus frunze așa deasupra lui.

LMC: Și cum l-ați găsit?

Uța: Ne-au dus oamenii. Au dus-o pe mama mea acolo…și au pus frunze pe el și au pus pământ că nu aveau ce face. Erau țeste ale morților cum sunt pietrele astea aici așa stăteau. Să întrebi pe toți oamenii.Ei știu dar poate că nu vor să spună.

Mai spune și tu, mă. Spune despre mama mea și despre tatăl meu….Cum să nu plâng,mă?

LMC: Bărbatul acela cu care s-a măritat mama d-stră a avut grijă de voi?

Uța: A avut. Aici a murit.

LMC: Cum îl chema?

Uța: Câța.

LMC: Dumnezeu să-l ierte! Și vă aducea de mâncare?

Uța: Ne aducea și vedea de noi toți. El m-a adus din Bug. Mă aducea în brațe și mă punea după gât așa .

M-a crescut și m-a ținut. Și o soră era gravidă și a murit aicea în România. A murit aicea in România. Venea la mine și mă ținea așa de mânuță să nu mă lasă.

LMC: Și frățiorii d-stră erau mai mari sau mai micuți?

Uța: Uite mai am un frățior. Acuma a plecat de aici. Mai mare eram eu decât ei și sora aceia. Și uite-l aicea.

LMC: Dumnezeu să-l țină în viață!

Uța: Și tu să trăiești !

LMC: Bătrânul numai poate să vorbească?

Uța: Numai poate. Ce am pățit noi a pățit și el.

LMC: Acum povestiți-ne despre tatăl lui.

Uța: Dodo. Dodo îl chema. Era neam cu toți ăștia din Coțofeni. Neamuri cu ei a lui Ruva dacă îi știi?

LMC: Am auzit despre el.

Uța: Toată lumea îl știa. Și l-au împușcat prin urechi. L-au împușcat, mâncați-ași gura și s-a dus soacra mea și l-a adus de acolo mort.

Gheorghina bolborosește cuvinte neînțelese ar vrea să ne spună și el durerea morții tatălui său dar …

Uța il înțelege și ne spune ea:

Uța: L-au aruncat în apă și l-au lăsat acolo. Mama lui l-a crescut și apoi m-a luat pe mine, după ce am venit de acolo, când a fost schimbarea banilor a milioanelor ca și acuma.

LMC: Atunci v-ați căsătorit d-stră?

Uța: Atuncea.

LMC: Și câți copiii aveți?

Uța: Cinci.

LMC: Să vă trăiască!

Uța: Și ai d-stră!

LMC: Și nepoți?

Uța: Am nepoți. Am și strănepoți.

LMC: Ce le spuneți mătușă Uța la copiii d-stră, la nepoții d-stră ce le transmiteți d-stră?

Uța: Să fie norocoși, să fie sănătoși și ție să-ți dea Dumnezeu sănătate!

Uneori mă mai supără și mă încert cu ei că mă supără copiii și nepoții dar tot mi-e drag de ei.

LMC: Da, sunt puii d-stră! Trebuie să vă fie drag de ei.

Uța: Uite, ea e fiica mea între patru feciori. Privește, ăla e copilul meu mai mic dintre ei.

LMC: Să vă trăiască și să fie norocoși!

Uța: Și ai tăi să trăiască!

Umblau cu jandarmii, Polu, Lupașcu…

LMC: Unde umblau cu jandarmii? Spuneți-ne și de ce ?

Uța: Avea o birjă jandarmul acela, avea o birjă și un cal …

LMC: Și venea acolo în lagăr?

Uța: Venea în lagăr, umbla așa și se plimba prin holdele de porumb. Eu nu te mint. Să le întrebi pe oameni de el.

LMC: Și român era acela?

Uța: Era rom de al nostru.Modovean. Da umbla el cu ei așa.„ Hai cu mine!” ca să-l plimbe pe drumuri. Le prindea pe drumuri, mai vorbea , mai făcea…Un om și-a bătut joc de mama sa…

LMC: Lasă că știu, știu…

Uța: Ai auzit? Mâncați-aș gura…

LMC: Mătușă Uța, ce spuneți d-stră că banii aceștia pot plăti acuma durerea și patima d-stră?

Uța: Cum înțelegi? Nu pot plăti. Cine poate plăti? Nimeni. Oamenii aceia pot plăti?

LMC: Durerea aceasta și năcazul?

Uța: Cred că nu ne dau nimic.

Căruțe au rămas, caii au rămas, corturile qau rămas cu săpunurile noastre. Nu am mai luat nimic, numai așa cu mâinile goale am ieșit afară . Nimic nu am luat din corturi. Erau oameni bogați , oameni bogați și au lăsat corturile așa… nu au luat nimic din ele.

Spune despre tatăl tău care a murit.

LMC: Ați spus despre el.

Uța: Am spus.

LMC: Acum spuneți ceva copiilor d-stră și romilor.

Uța: Să le dea Dumnezeu sănătate și câștig oriunde vor merge și tu să fii sănătoase cu copiii tăi, cu soțul tău și cu neamurile tale. Să ai noroc și copiii mei să aibă!

Dacă ne vor da și nouă un ajutor, că am fost tot năcăjiți. Am venit din Bug tot năcăjiți, nu mâncam nimic, nu beam nimic și când ne-am văzut aici ne-a adus Dumnezeu de Sus!

LMC: Dumnezeu să rămână cu voi și pacea Lui să fie peste d-stră!

Uța: Să ai noroc, mâncați-aș gura!