Azi 7 august 2004 suntem în Coşoveni şi stăm de vorbă cu mătuşa noastră Lena şi Rijina. Să trăiţi şi să aveţi noroc! Bine v-am găsit!

Rijina: Şi tu să trăieşti!

Lena: Să ai noroc!

Ştiu că d-stră sunteţi o femeie multauzită şi vorbită de bine, mătuşă Rijină. Vreau să ne mărturisiţi în numele Domnului, amintirea aceasta dureroasă, plină de durere şi lacrimi, povestea Bugului, trăită de d-stră. Spuneţi-ne, nimic să nu uitaţi.

Rijina: Spun. Nu-ţi fie teamă, nu pot să uit.

Am plecat maică, un an am mers pe drum, numai pe drum. Mergeam dintr-un sat în alt sat. Ne aşteptau jandarmii la capătul satelor. Ne dădeau în primire de la satul ăsta la celălat sat ne luau alţi jandarmi şi ne păzeau jandarmii, ne păzeau de ne dădeau la ceilalţi jandarmi de la cap0ătul satului celuilat. Stăteam câte 24 de ore, până ce se făceam mămăliga ca sa mănânce copiii.

Aşa de mult făceaţi o mămăligă?

Rijina: Pe drum. Stăteam pe drum în sate câte 24 ore.

Lena: o zi şi o noapte.

Rijina: O zi şi o noapte. Dacă puteam pregăteam mămăliga, dacă nu, nu o răsturnam şi aruncam că veneau jandarmii să ne ia şi să ne ducă.

Ne-au dus maică pe drum, un an. Şi unde ne-au dus acolo, în Dumanovca, deal dincoace, deal dincolo. Ne-a dus pe o vale cam de aicea şi până la Craiova.

Lena: Poate şi mai mult…

Rijina: Hoţii stăteau în altă parte. Noi stăteam în altă parte. Slăteaia, slăteaia. Ne spuneau slăteaia. Unde ne-au dus acolo, numai ce ne pomenim că au venit jandarmii şi ne-au luat caii, au luat căruţele, au luat tot, tot…au rămas corturile aşa pe prăjine şi ne-au scos afară din corturi. Unde ne-au scos afară din corturi, cine a putut să îşi ia galbenii, care, nu. acuma ne-au luat, ne-au dat afară şi au luat bărbaţii şi-au dus bărbaţii căruţele şi caii la colective. Unde le-au luat, noi am rămas acasă şi au intrat Băduleştii în corturile noastre, hoţii. Şi unde au venit hoţii până am ajuns noi acolo au strâns tot, au luat, au luat.

Ştiu, ştiu.

Rijina: Au luat slăninurile, au luat hainele. Au luat scândurile căruţei aurul ascuns acolo în ele, aveam poli de aur. Eu am luat ilău şi am dat şi am spart scândura. Unde am spart scândura, m-au prins jandarmii. M-au prins. Iară eu atunci am spus: ”Galbenii mei sunt. ”

„Apăi, stai că ţi le luăm”. Au luat şi au numărat polii. Unde au numărat polii, nu aveam galbeni mari, numai poli aveam. Unde au luat… Ţi le dau iarăşi. Că mi le-au şi dat. „Dă le la clintor, clintor i-au spus.

Şi m-am dus şi mi le-a dat înapoi. Pe mâine m-am dus şi mi le-a dat înapoi polii clintoru.

Lena: Ţi le-a dat înapoi că nu aveai pe ce să trăieşti.

Rijina: Mi le-a dat. Au rămas corturile ridicate, mâncaţi-aş gura. Am ieşit afară din cort, uite aşa cum sunt acuma. A luat bărbatu meu un copil în braţe şi eu unul.

Aveaţi doi copii?

Rijina: Doi. Iotele aicea sunt. Kâţa şi Ceandiri.

Am uitat să vă întreb mătuşă Rijină. A cui fiică sunteţi d-stră? Cum îl chema pe tatăl d-stră?

Rijina: Şorkovan.

Şi pe mama d-voastră?

Rijina: Zânka.

O Dell te ierti le! Dumnezeu să îi ierte!

Rijina: Să îi ierte D-zeu!

Şi a venit ăla de sus, ăla…

Lena: Elicopteru…

Rijina: Nu likopteru … elikopteru, spune-i elikopteri acuma. A venit a venit…ei ne duseseră în valea aia ca sa ne împuşcă. Să ne împuşte, să ne omoare. Şi a făcut aia mare …Regina era, să nu, să nu ne împuşcă…

Lena: A spus să muncim acolo.

Rijina: Şi a oprit ca să nu ne omoare aia mare.

Cine era aceea mare?

Lena: Regina cea mare.

Rijina: În licopter făcea aşa din mâini să nu ne împuşcă, să nu ne omoare.

Acuma ce era pe partea cealaltă? Era, era, din asta care se mănâncă, mâncao-ar sărăcia…

Floarea Soarelui.

Rijina: Floarea Soarelui. Acolo în Floarea Soarelui, s-a dus un copil, cam cât tine de mare ca să îşi ia şi el Floarea Soarelui să mănânce.

Lena: Să mănânce şi el şi l-au împuşcat.

Rijina: L-au împuşcat în mână.

Lena: L-au împuşcat în mână.

Rijina: Unde l-au împuşcat…

Lena: Cioabă a lui Rădikar.

Rijina: Cioabă era?

Lena: Cioabă a lui Rădikar era.

Rijina: Şi-au pus oamenii cuţitul şi I-au tăiat mâna.

Lena: I-au tăiat mâna şi au pus-o sub covată…

Rijina: Cum? …

Lena: I-au pus mâna sub covată şi se zbătea mâna acolo sub covată, tresălta aşa şi sărea în sus şi atunci au aşezat nişte copii pe covată. Ţii minte?

Rijina: Nu mai ţin minte, ehei…

Spuneţi-mi d-stră ce i-au făcut copilului?

Lena: I-au tăiat mâna de aicea că intrase să ia seminţe …

Câţi ani avea?

Lena: Floarea Soarelui. Era mărişor de cinsprezece ani…

Rijina: De cinsprezece ani.

Lena: Ehei şi l-au împuşcat în mână şi el nu işi mai putea ţine mâna, nu se mai ţinea şi îi atârna mâna …atunci au luat şi au tăiat-o de aicea şi au pus-o sub covată şi se zbătea mâna acolo şi atunci s-au aşezat mai mulţi copiii pe covată.

D-voastră aţi văzut acest lucru?

Lena: Am văzut…

Pe urmă a mai trăit mult copilul?

Rijina-Lena: A murit…

Lena: A trăit ce a mai trăit la urmă a murit. Nu erau medicamente. Să îi fi pus medicamente acolo…

Rijina: Unde erau medicamente?

Lena: Nu era nimic.

D-zeu să-l ierte!

Lena: Să-l ierte D-zeu!

Acuma povestiţi-ne mătuşă.

Rijina: Mi-a murit o soră acolo. Lepa o chema.

D-zeu s-o ierte!

Lena: Mureau oameni, mureau copiii…

Rijina: Erau stufărişuri mari acolo.. le făceau gropi şi le învăluiau într-o pătură…

Lena: Unora nu le făceau nici gropi, mureau după bordeie şi acolo rămâneau…

Rijina: A spu aşa Regina aia care a venit cu aeroplanul, să nu ne împuşcă, ne vedea pe geam şi făcea aşa din mână să nu ne împuşcă, să nu ne omoare …mai ştii?

Lena: Ştiu.

Rijina: Să nu împuşte, să nu ne omoare, că suntem multe suflete, suntem multe suflete…

Lena: Să muncească …să muncească la colective …

Rijina: Ne-au luat şi ne-au dus maică la bordeie. Erau bordeie cam de aicvi şi până în Leo …rânduri.. Rânduri, rânduri de bordeie. Apoi cum erau bordeiele acelea?

Lena: Erau săpate înăuntreu şi deasupra aveau acoperiş …Acoperiş de trestie şi seasupra pâmânt …Şi muream din cauza fumului şi I-au făcut părinţii noştrii o gaură aşa să iese fumul afară.

Rijina: Ce a spus soacra mea de colo: „Murim maică Deordi aici se surupă bordeiul pe noi. ”

Lena: Murim din cauza fumului! …

Rijina: Murim… nu erau sobe, nu erau chibrituri, nu era nimic, numai eu am găsit foc, jar aprins şi cartofi la copt, am găsit în bordreiul în care am intrat.

Lena: Le-au scos afară pe ăia…

Rijina: Pe oamenii care lucrau la bordeie.

Lena: Acesta era frontul ca să se ascundă armata acolo în bordeiele acelea.

Nu, nu, pentru romi au fost făcute.

Lena: Pentru romi le-au făcut…Acolo era lagăr.

Ştiu. Mă voi duce şi eu acolo.

Lena: Lagăr e acolo.

Rijina: Unde te mai duci, ce găseşti acolo?

Mă duc să văd urmele unde aţi fost voi duşi acolo.

Rijina: Au…Lagăr este acolo. Unde mergi tu acolo în lagărul acela?

Mă duc pentru ca aceşti copiii să vadă…

Rijina: Numai morţi sunt acolo…

Pentru oamenii aceea care au murit, doresc să le ridicăm un monument în numele lor. Să poată să meargă aceşti tineri peste ani şi să le pună o floare şi să aprindă o lumânare căci au murit mulţi oameni de-ai noştri acolo.

Lena: Erau multe neamuri, erau mulţi. Şi din neamurile voastre.

Rijina: Maică le-au dus pe moldoveni într-o pădure mare

Pe Pollu, pe Pollu era cu ei …

Lena: Şi i-au împuşcat, i-au împuşcat.

Rijina: Le-au împuşcat în apă, în apă le-au împuşcat…

Lena: Era un lac mare.

Vă rog mătuşă Rijina să ne spuneţi despre mai mulţi romi ce vă amintiţi d-stră, vă rog mult! Aduceţi-vă aminte, vedeţi, mergeţi acolo înapoi şi spuneţi-ne despre copiii care au murit, oamenii care cum mureau acolo, spuneţ-ne despre ei.

Rijina: Să mă duc acolo?

Numai cu gândul, cu gândul.

Lena: Numai aşa cu gândul…

Rijina: Maică, cine avea galbeni, a venit dincoace. Care nu, intrau câinii aşa prin ei până la gârtean.

Am auzit despre lucrul acesta …mi l-a spus mătuşa Lulla.

Rijina: Care Lulla?

Lulla din Strehaia.

Lena: Aha, Lulla a lui Ciomagă. Lulla a noastră.

Rijina: Lulla fiica lui Ciomaga.

Lena: Lulla a lui Ciomaga.

Lulla a lui Ciomaga mi-a şi cântat.

Lena: Sora lui Florea.

Mi-a spus două cântece din Bug.

Rijina:

Bate Doamne vânturile

Să se oprească drumurile.

Că pe lângă garduri murim

Cu copilaşii în braţe

Cu dunele în spinare

Lena: Femeia e bolnavă.

Lăsaţi-o să ne spună.

Lena: Spune şi uită-te la femeie.

Rijina:

Bate Doamne vânturile,

Că ne-ai dat drumurile

Cu copilaşii în spate

Cu dunele în spinare

Cu copilaşii în braţe

Cobori Doamne pe pământ

Să vezi ce jeale ai făcut

Să vezi ce jeale ai făcut

Câţi copii ai omorât

Căţi copii ai omorât

Şi mureau pe lângă garduri

Cu copilaşii în spate

Pe lângă garduri cum mor

Cu copilaşii în braţe

Lena:

Nu mai plânge, lasă…

D-zeu să îi ierte pe toţi!

Rijina:

Cobori Doamne pe pământ

Să vezi Doamne ce ai făcut.

Câţi femei ai văduvit

Câţi femei ai văduvit

Câţi copii ai sărăcit

Alai dalai da lala

Că asta nu e poveste

Astea sunt lacrimile noastre…

Ştiu că este o mare durere.

Lena: Patimă…patimă …multă…

Ştiu că sunt foarte multe lacrimi în mărturisirea aceasta, ştiu că este multă patimă şi multă durere şi pentru aceasta Lăudat şi Sfânt fie Numele Lui Dumnezeu că am putut să vin aici să ascult mărturiiled-stră.

Rijina: Îmi vine să plâng pentru Orja …

Lena: Orja a lui Totomoko…

Rijina: Ne dansa în bordeie ca să ne bucure „Da ţi-mi şi mie melasă, da ţi-mi şi mie cartofiori…”

Lena: Îi dădeau oamenii…

Rijina: Am stat ce am stat, la urmă în primăvară, au venit oamenii şi ne-au împărţit la colective. În cutare loc atâţia, în cutare loc atâţia. Ne-a împărţit prin toate părţile la colective. Unde ne-am dus, unde ne-a dus la colective, unii au rămas mai în urmă că numai aveau cai şi căruţă cu ce să meargă. Duceau câte zece, câte zece, câte zece familii duceau la colectiv, câte zece familii.

Vă puneau să lucraţi la pământ? Strângeaţi bucatele de pe câmp?

Rijina: Adunam cartofii, porumbul îl tăiam cu totul aşa şi pe urmă îl făceam snopi şi îl adunam şi îl puneam într-o grămadă mare. Făceam mai multe grămezi. Cartofii le strângeam şi le puneam într-o groapă. Cam de aicea era groapa aia şi până în Craiova. Adunam în coşuri şi puneam în groapa aceea sfecla şi cartofi. Porumbul tăiam cocenii şi îl făceam snopi. Fasolea o strângeam într-un loc şi la urmă o băteam aşa cu bâta să se desfacă de vreji. La fel făceam şi cu lintea că era şi linte acolo în Bug.

Şi vă dădea ceva să mâncaţi?

Rijina: Ne dădea cu raţia, căci eram trecuţi, eram scriși la raţie, ne dădea…cine a văzut sare? Lintea şi fasolea o strângeam şi puneam în groapă.

Munceam şi la urmă ne întorceam acasă. Pe urmă ne-au împărţit la colective şi nouă ne-a părut bine. Trăiam mai bine. Unde ne-a împărţit la colective …

Aşa stăteam acolo, ne făcusem cortuleţe. Din stufăriş, mai nişte lemne ne făcuserăm cortuleţe afară pe câmpul acela unde ne pusese.

Maică, mergeam în sat şi ne cumpăram găini. Nu erau garduri. Pe unde dădeai pe acolo ieşeai, ieşeai. Nu era gard, nu era nimic.

Ne săpasem şi ne făcuserăm fântâniţe ca să luăm apă. Puneam un cârlig şi scoteam apă. Au venit nişte copiii şi au luat cârligul.

Unde au venit şi au luat cârligul copiii aceia aşa cam de zece, cinşpe ani erau. Că au venit şi au luat cârligul au văzut oamenii.

„Pokoju, po koju

Dă-mi cârligu. ”

Au venit aşa dintr-o dată s-au repezit şi au luat ăla de scoteam apă cu el. Au luat cârligul. Atunci eu le-am spus „Aaaaa, că am să le spun Bulibaşei, Vătafului…”

„Asta frumoasă, frumoasa…” au văzut femeia frumoasă. Să o ia, să o ia din mâna mea pe femeie. Unde să o dau drumu pe femeie? Nu o dau drumu. Ea se lipea de mine, eu mă lipeam de ea. Ei, S-a rupt gulerul fustei în mâinile lor unde trăgeau de femeie „Lasă să o ia dracului de fustă, las-o dracu, lasă să plece cu ea.. ”Şi au plecat băieţii ăia. Au văzut ţiganii.

Au mai fugit ei după băieţii ăia să le prindă să îi bată, nu le-au mai prins. Şi ne făcusem acolo maică, de veneau oamenii acasă după noi. Mă strigau pe nume:

„Rijino haidavai, haidavai. Hai la rabotă, hai la rabotă. ” Auzi?

Mai ştiţi cum se chema satul acela?

Rijina: Ce? …

Cum se chema satul acela?

Rijina: În Dumanevka. Dumanevka: ” Hai la rabotă, hai …”că a tăiat o găină şi a făcut din ea “riza “supă. „Moloko “, că îmi aduce lapte acolo unde mă ia la lucru.

Luam câte cinci rânduri după mine, câte cinci rânduri luam. Câte cinci rânduri luam să fac. Luam floile de pe cartofi şi le puneam apoi grămadă, grămadă. Pe urmă stăteam jos şi le sortam în altă grămadă şi le puneam în coş ca să le punem în târlă. Cartofii mici le puneam înapoi şi cei mari îi puneam în coş ca să le duc la groapă şi pe cei mici în alt coş ca să le pun în altă groapă. Le sortam,

Ehei, făceam foc mare acolo pe câmp şi ne puneam cartofi la copt în jar. Cam atâta era un cartof de mare. Mari erau, stăteau in jar cum stau pietrele.

Făceam foc din vrejurile cartofilor şi ne coceam cartofi şi mâncam. Am dus-o bine acolo.

Foarte Bine!

Rijina: Pe bărbaţii noştri îi dusese de împleteau, de făceau…de împleteau pătulele, împleteau surcele făcând pătule. Băgau surcele, le împleteau acolo, un an au făcut, un an au muncit acolo.

Ehei, numai ce le-au spus jandarmii, care stăteau acolo de le păzeau. ei munceau păziţi de jandarmi…

„Plecăm”…

Cât era noaptea de lungă se auzea frontul: „Bum, bum, bum…”

Frontul se auzea. Atuncea a spus romilor o rusoaică care lucra acolo la colectiv:„Pide, pide, vine războiul, vine războiul, vine acuma războiul …Pide, pide, pide, acuma, acuma, acuma…Vine acuma”…

Atunci eu şi soţul meu eram pe uliţa satului şi ne luasem o găină din sat, numai ce vedem noi…

Au venit jandarmii şi trăgeau în maşinile care erau pe uliţele satului. Atunci soţul meu mi-a spus: „Acuma e vai de noi, numai putem să ajungem până acasă, .. că.. ne este frică să nu tragă şi în noi şi să ne împuşcă. ”

Am făcut cum am făcut şi ne-am tras până acasă. Unde am venit acolo la bordeiţe. Am venit acasă, unde am venit acasă, acuma, i-a spus Tanasia ăl bătrân, Tanasia Ochi-deschis: ”Du-te şi vezi mai sunt jandarmi acolo unde împletim noi, unde, unde împletim ălea”…

Unde făceau ălea…

Pătulele.

Rijina: Pătulele. „Du-te de vezi mai sunt jandarmi acolo: ”S-au dus, tri, patru persoane. Unde s-au dus acolo, le-au spus jandarmii „Thu, f…-vă muma în cur, dumneavoastră na auzăţi ce făcem noi? ”

Îşi făceau şi ei să fugă. Îşi aranjeau coviltirele la căruţe, înhămau caii ca să plece. Când au văzut care e treaba deabia s-au tras până acasă la bordeiţe. Acuma noi aşteptam să vedem ce o să ne spună. „Şi-au strâns lucrurile, să fugă. Ne-au înjurat de mamă jandarmii, ne-au spus să fugim şi noi. ”Auzi?

Aud.

Rijina: Şi am stat maică, am stat în bordeiţele acelea un an şi jumătate.

Lena: Doi ani, doi şi jumate …

Rijina: Doi ani jumate am stat. Cine a mai vorbit ţigăneşte sau româneşte?

Vorbeaţi ruseşte?

Rijina: Ruseşte.

Văd că şi acuma mai ştiţi?

Rijina: Apoi mai ştiu că ţin minte. Uneori nu dorm stau şi îmi aduc aminte, câteodată, câteodată plâng şi strig…

Cine a avut galbeni, s-a mai întors cu ei, care nu…

Ehei, aşa a fost maică. Am trecut, am tot mers, am mers, am mers şi numai ce vedem pe unul Ferdea, că îl chema Ferdea şi era împuşcat de nemţi în apă. Fundul lui plutea deasupra şi capul jos în apă …era împuşcat în apă. Şi ne-au spus jandarmii că erau şi ei cu noi: „Vedeţi voi, pe Bulibaşa vostru? ”

Era război acuma şi nemţii au venit şi ne-au luat caii şi căruţele ce le făcusem şi noi rost ca să fugim.

Am trecut şi venit numai aşa cu capetele fără nimic. A luat bărbatul meu un copil în braţe şi eu altul care erau mai mici şi aşa am plecat. Am trecut…

Lena: Nistru, Nistru…

Rijina: Nistru ori Prutu?

Lena: Nistru.

Rijina: Trei ape am trecut, maică.

Ştiu.

Rijina: Trei ape…

Am auzit că pe d-stră v-au şi împuşcat nemţii?

Rijina: M-au împuşcat, maică. Uite aici…

Unde?

Rijina: Uite aici.

Puteţi să ne arătaţi?

Rijina: Îhî…Numa să nu vadă românul că îmi este ruşine…

Să nu vă fie ruşine.

Lena: Îi este ruşine de român…

Să nu vă fie ruşine că trebuie ca să vedem.

Rijina: Arată Leano…

Arătaţi-mi.

Lena: Uite aicea…Aici este împuşcată.

Rijina: Vezi?

Lena: Este împuşcată aici.

Se vede …se vede. Cum v-au împuşcat?

Rijina: Cu puşca.

Ce făceaţi d-stră?

Rijina: Ce?

Ce făceaţi?

Rijina: Mă legam…Mă legam la opincă că aveam opinci în picioare şi eu am umblat trei ani cu ele în picioare. Câţi ani am umblat cu ele?

Lena: Doi ani jumate…

Spuneţi-mi cum v-au împuşcat acolo?

Rijina: Cu puşca. Cu pistolu.

Cine?

Rijina: Nemţii.

Apoi spuneţi-mi d-stră ce făceaţi?

Rijina: Îmi legam opinca.

Vă legaţi opinca?

Rijina: Îmi legam opinca şi m-au împuşcat voiau ca să mă împuşcă să mă omoare şi le-a spus bărbatul meu să nu mă omoare că nu are cine să crească copiii.

Lena: Să nu mai pătimească pe drum.

Rijina: Să nu mai pătimrsc…

Aaaaaa, aşa făceau când vedeau că numai poate să mergă cineva pe drum, îi împuşcau. Acuma înţeleg cum s-a întâmplat…

Rijina: Ce?

Spuneţi-ne, când a tras cu puşca, d-stră ce aţi făcut? Cum de nu v-a omorât?

Rijina: M-a legat bărbatu meu cu baticuri…a luat baticul din capul meu şi m-a legat acolo.

Şi v-a adus în spate?

Rijina: Mă ducea de mână aşa „Mergi tu, Mergi? ”.

„Merg”…

Lena: O ducea de subsuoară.

Apoi de ce nu vă punea în căruţă? Cine stătea în căruţă?

Rijina: Căruţa o luaseră nemţii.

Pe mama lui, pe soţul ei şi pe copiii…i-au împuşcat nemţii pe toţi.

Aţi văzut d-stră?

Rijina: Nemţii i-au împuşcat pe toţi.. Rămăseseră aşa ca statuiele.

Lena: Unul avea o bucată de pâine şi o ţinea în braţe.

Rijina: Unul avea pâine aşa în braţe…un copilaş de şapte, opt ani şi l-au împuşcat. Pe mama lui, pe tatăl lui…El era mort lângă ruda căruţei, la ruda căruţei l-au împuşcat…Ţinea de rudă.

D-zeu să le ierte!

Rijina: Să le ierte D-zeu!

Spune-mi mătuşă Rijină ce îşi mai aduc aminte ochii d-stră bătrâni?

Rijina: Ce?

Aţi spus că de multe ori plângeţi când vă aduceţi aminte?

Rijina: Plâng…îţi spun un cântec?

Mai ştiţi?

Rijina: Ce? Îţi spun cântecul cum îl cânta femeia aceea Orja a lui Totomoko.. Ehei…

Cum cânta?

Rijina: Ce?

Cum îl cânta? Mai ştii?

Rijina: Acesta este cântecul pe care ţi l-am spus.

Alt cântec mai ştiţi?

Rijina: Numai ştiu maică.

Acela.: „De la Nistru păn* la Bug…”

Rijina: “„Merg ţiganii rănd pe rănd …”Numai ţin minte că sunt femeie bătrână, sunt femeie năcăjită că numai pot să văd. Eu numai umblu, de aici până acolo numai pot să umblu, numai pot…

Aţi primit şi d-stră banii de la Bug?

Rijina: Am primit.

Medicamente, luaţi medicamente? Toată viaţa aţi tras cu piciorul unde aţi fost împuşcată?

Rijina: De trei ani numai pot să umblu.

De trei ani?

Rijina: De trei ani. Numai pot să umblu…

Pe bunicul meu Bărkullikă l-aţi cunoscut?

Rijina: Îl ştiu.

Şi pe bunica mea Lullika?

Rijina: Le ştiu. Am auzit că au murit?

Au murit. Pe tatăl meu, pe Piţu?

Rijina: Tatălui tău i-am dat de a supt.

Lena: I-a dat de a supt piept.

Rijina: I-am dat piept. Soacra lui a fost de aicea din…

Din Vâlcea.

Rijina: Din Vâlcea. Luba. Urdda îl chema pe bărbatul ei. Nu îl chema Urda?

Ba da. Urdda. Urdda îl chema.

Rijina: Pe mama ta, i-am uitat numele…

Luddi.

Rijina: Luba? Luba era mai tânără…mai avea o fată..

Ce vă mai aduceţi aminte despre Bug?

Rijina: Plâng destul.

Lena: A mai uitat şi ea.

Rijina: Am mai uitat…

De ce, de ce plângeţi?

Rijina: De ce plâng? Prin ce am trecut…

Lena: Am fost pătimiţi…

Rijina: Am fost pătimiţi…am pătimit aproape trei ani. Am venit pe drum…erau picioarele noastre crăpate uite aşa, nu erau aşa, , ,

Mergeaţi desculţi? …

Rijina: Prin noroi, se făceau fustele pe noi uite aşa boboloaşe de noroi, aşa cum sunt nucile stăteau când mergeam pe drum, ca nucile stăteau gogoloaie ălea…picioarele noastre erau pline de noroi unde dădeam prin apă, dădeam prin noroaie…dădeam.

Să trăiţi şi să aveţi noroc şi D-zeu să vă dea mulţi ani şi sănătate şi să vă întărească!

Rijina: Mai îmi dă…sănătate? Care sănătate să mai îmi dea? …

Vă mulţumesc mult că mi-aţi spus această mărturie şi D-zeu să vă păzească, să lase Pacea Lui peste d-stră! Să vă dea linişte şi pace în inimă!

Rijina: Tu ai fost cu el când a murit?

Eu am fost.

Rijina: Tânăr a murit tatăl tău.

Tânăr. Şaizecişidoi de ani.

Rijina: Avea.

Lena: Tânăr.

Mătuşă Lena, mai spuneţi-ne şi d-stră cemai ştiţi?

Lena: Ce a spus bătrâna, tot astra ştiu şi eu că eram micuţă şi am mai auzit şi eu de la ei, zece anişori aveam, nu eram mai mărişoară.

Despre alţi oameni ce mai ştiţi?

Lena: Tot aşa îţi spun şi eu că toţi am fost acolo.

A cui fiică sunteţi d-stră?

Lena: A tatălui meu Ion. Ionu a lui Manta, a lui Dumitru.

A lui Manta? Lasă fiţi sănătoasă!

Lena: Ştiu toţi. Noi umblam cu bunicul şi cu tatăl tău eram prieteni buni.

În Bug cu cine aţi fost? Cu tatăl şi cu mama d-stră?

Lena: Cu mama şi cu tatăl meu.

Câţi fraţi aţi fost?

Lena: Mai aveam doi fraţi, trei.

Şi v-aţi întors toţi înapoi?

Lena: Aveam doi şi unul s-a născut acolo în Bug.

Aţi venit toţi înapoi din Bug?

Lena: Am venit că erau bogaţi părinţii noştri şi ne-au adus.

Rijina: Nu erau săraci. Cine a fost sărac, a murit. Au murit.

Lena: Care a fost bogat s-a mai întors şi cu aur înapoi. Să fi fost părinţii noştri săraci atunci muream şi noi acolo. Era să fim morţi…

Rijina: Pe bărbatul meu l-au bătut jandarmii în bordei de l-au lăsat mort ca să facă cârlige din lemn aşa ca să le bage în gâtul celor morţi, uite aşa …

Lăsaţi-o, lăsaţi-o să spună…

Rijina: Ehei, uite aşa băgau cârligul în gâtul lui şi îl trăgeau după ei pe săracul….

Cel care murea?

Rijina: Unde murea…

Şi îl aruncau în groapă?

Rijina: Ehei…

În groapa aceea mare?

Rijina: În groapa mare…

D-stră aţi văzut groapa aceea mare?

Rijina: Cum să nu.

Cum era?

Rijina: Cu morţi. Unul peste altu, unul peste altul …cum sunt peştii.

Mergeaţi şi d-stră acolo la groapă? Aţi fost şi d-stră bolnavă de tifos?

Rijina: Nu, nu.

Toţi oamenii au fost bolnavi de tifos?

Lena: Unii s-au îmbolnăvit, unii nu s-au îmbolnăvit de tifos că era foarte cald în trenul acela. Era lume multă. Eram într-un tren de ăla…

Când v-aţi întors înapoi?

Lena: Când am venit înapoi.

Rijina: Ne spuneau: „Vine trinu cu răniţi ‘”Cei care veneau în trenul acela plângeau. „Auuuuuu, Auuuu…” Trenul acela care…

Lena: Spărgeau câte o scândură din trenul acela de puteau să vadă căci era foarte cald în trenul acela…

Era primăvară când v-aţi întors?

Lena: Am venit primăvara.

Românii v-au primit cu bucurie când v-aţi întors înapoi?

Lena: Ne-au primit. Ne dădeau să mâncăm.

Rijina: Ne-am dat jos în Bucureşti, ne-am dat jos. Când ne-am văzut în Bucureşti…

Şi?

Lena: Ne-am făcut aşa fiecare…

Rijina: Când am ajuns la Craiova ne spuneau că cei care am venit de la Bug, ne dădeau să mâncăm, să bem pe degeaba. Atunci bărbatul meu a spus: „Să mă mai duc să mănânc pe degeaba acuma. Nu mă duc eu şi îmi iau ce vreau de mâncat. ”. S-a dus şi şi-a cumpărat salam salam şi pâine şi ne-am pus jos pe stradă şi am mâncat: „Noi venim de la Bug. ”

Lena: Ne lăsau Lumină.

Şi oamenii ce vă spuneau mătuşă Rijină?

Rijina: Plângeau…plângeau…

Lena: Ne lăsau românii în curţile lor să stăm până ce ne-am făcut coturi, ne-am luat căruţe, ne-am mai îndrăzvenit şi noi. Ne dădeau de lucru. ne dădeau bucăţi de săpunuri, mâncăruri, găini. Când ne-am întors deabia ne-au văzut românii.

D-stră unde stăteaţi până să vă ducă în Bug?

Lena: Noi umblam cu Rista ăl bătrân, cu tatăl, cu bunicul tău Bărkullika …

Ştiu.

Lena: Cu Pullika.

De unde v-au dus de aici din Craiova?

Rijina: Nu e bunica ta Lullika?

Ba da, bunica mea e.

Rijina: Apoi nu a umblat cu noi până mai ieri?

Ştiu dar a murit.

Rijina: Ea nu ţi-a spus lucrurile astea?

Mi-a spus dar atunci nu am avut posibilitatea să o filmez. Acum intervievez pe toţi bătrânii care încă mai sunt. Am venit atâta drum până la d-străcă bunica mea îmi spunea despre d-stră. Şi tata povestea de d-stră.

Rijina: Îţi spunea de mine tatăl tău?

Povestea despre d-stră că îi eraţi tare dragă şi mie îmi sunteţi dragă. Mai ştiţi ceva despre Bug?

Lena: Ce să mai ştim? Suntem bătrâne am mai uitat şi noi.

No bine, să trăiţi şi să fiţi norocoase!

Rijinaşi Lena: Şi tu să trăieşti!

Dumnezeu să rămână în inimile d-stră şi să vă păzească. Să lase Pacea Lui peste d-stră!

Lena: Şi pe tine!