Robia Bugului - după 20 de ani
Stănescu Ceandiri – 01.01.1923
Lăta Ceandiri (Ceandiri Phabardo) – 15.10.1926
Lăta Ion (Mello) – 01.01.1939
Mihai Tanasaie – 08.02.1942
Interviu realizat în 30 iulie 2004 la Tg. Jiu la casa unchiului nostru Ceandiri, Ceandiri a lui Fudulaş.
Ceandiri: Bine aţi venit înpace şi să vă dea D-zeu sănătate să veniţi de multe ori.
LMC: Bine v-am găsit!
Unchiule Ceandiri, te rugăm frumos în numele lui D-zeu să ne mărturisiţi amintirea Bugului așa cum a fost, plină de durere şi patimă. Trebuie cunoscut acest lucru copiilor copiilor şi nepoţilor, nepoţiilor care vor veni peste timp.
Ceandiri: Da. Mai demult oamenii noștri care erau umblau cu corturile şi colindau întreaga ţară şi aşa ei îşi găseau de lucru ca să poată trăi. Aşa îşi câştigau existenţa traiului şi îşi mai luau galbeni.
Mello: Îşi strângeau averuri.
Ceandiri: Fiecare avea câte patru, cinci sute de galbeni de bucăţi.
Aşa cum stăteam noi într-un loc, numai ce ne pomenim că ne-au oprit într-un sat care se chema Teleşti. Teleştii de Gorj, comuna Teleşti, judeţu Gorj. Acolo ne-a adunat pe toţi gorjenii. Ne-a strâns pe toţi oamenii Gorjului un domn pe care îl chema Mischia. Acolo ne-a ţinut până la noi ordini. Am stat cam patru, cinci săptămâni, o lună de zile. Încep să vorbesc acuma. Ne-au ţinut acolo până la noi ordini. Când a venit ordinu, ei aveau ordin să ne ducă da jandarmii ne-au ţinut acolo până ce ne-au strâns pe toţi şi pe urmă a venit ordinul să ne ducă în Ucraina. Aşa ne-au spus. Au venit jandarmii la noi şi ne-au spus: „…gata îmbarcarea în căruţe că trebuie să plecăm.”