Azi 29 septembrie suntem la Lieşti şi în faţa noastră este mătuşa Silvia şi unchiul Istrate. Să trăiţi şi să aveţi noroc!

Silvia: Şi tu să trăieşti, să ai noroc şi să fii sănătoasă!

Mătuşă Silvia vreau să ne spuneţi a cui fiică sunteţi d-voastră?

Silvia: Pe tatăl meu îl chema Mihalache Stănescu. Aşa era numele lui. Pe tatăl meu îl chema Bako. Pe mama mea o chema Grafina.

Pe tatăl lui ştiţi cum îl chema?

Silvia: Pe tatăl lui? Ştiu.

Pe bunicul d-voastră.

Silvia: Pe bunicul meu îl chema Kuko iar pe nevasta lui o chema Dollina.

Să îi ierte D-zeu!

Silvia: Aceea este nora lui.

Si d-voastră unchiule Istrate al cui fiu sunteti?

Silvia: A lui Franț.

Istrate: A lui Franţ.

Silvia: Pe mama lui o chema Liza.

Istrate: Pe mama mea o chema Liza. Şi pe tatăl meu îl chema Franţ.

Şi pe tatăl lui cum îl chema?

Istrate: Pe tatăl lui îl chema? Pătru şi pe nevasta lui o chema Vitora.

Să trăiţi şi să fiţi norocoşi!

Silvia: Şi tu să ai!

Acuma vreau să ne spuneţi amintirea Bugului. Să nu uitaţi nimic. Tot să ne spuneţi.

Silvia: Nu uit nimic.

Să vă aduceţi aminte despre oamenii care au murit acolo, despre copii.

Silvia: Crede-mă că am să-ţi spun şi cum am plecat, cum am plecat.

Spuneţi-ne.

Silvia: Ne-a luat din Sâmboieşti în 42. Ne-a luat din Sâmboieşti şi ne-au dus în Kahul. Ne-au trecut Kahulul. Am ajuns în Tighina.

Ne-a trecut prin Tighina prin Acizu Mare şi ne-au dus acolo…cum se chema acolo?

Istrate: Ne-au dus in Tiraspol.

Silvia: Din Acidu ne-au dus în Tiraspol. Din Tiraspol am ajuns în Golta lângă Odessea, am ajuns în Trei Dube la Bug. Am trecut Nistru, am trecut Nistru, am trecut Bugu. Am stat pe malul Bugului. Acolo pe malul Bugului ne facuseră bordeie în pământ. Le făcuseră uşi din rogojini. Erau scobite aşa în pământ şi au pus numai aşa lemne deasupra. Nu erau bătute în cuie, nu era nimic. Numai aşa erau şi iarna. În primăvara s-au înmuita şi au căzut pe oameni.

LMC: Şi au murit oamenii?

Silvia: A murit toţi. Câţi erau în bordei au murit toţi. Şi când am mers pe drum, îi omorau pe jidani şi îi omorau şi pe ai noştri. Făceau gropi aşa mari şi puneau mitraliera şi trăgea în ei şi cădeau în tranşele acelea. Cădeau în tranşeul acela şi jidanii şi romii cădeau murind.

Istrate: Şi voiau să ne împuşte şi pe noi.

Silvia: Era gata să ne împuşte şi pe noi. Să ne împuşcă şi pe noi, să îi împuşte pe părinţii noştri, să îi împuşte pe fraţii noştri care eram cu ei. Şi a venit o regină, a venit o doamna mare şi unde a venit regina aceea s-a dat jos din aeroplan şi a spus aşa: „Să nu îi omorâţi, duceţi-i în lagăr, duceţi-i la muncă. Puneţi-le să muncească, să muncească. ”

Ne-au dus şi ne-au pus într-un lagăr cu evreii împreună. Noi cei care mai rămăseserăm ne-au pus împreună cu jidanii.

Ne trezeau la ora şase de dimineaţă şi ne duceau pe câmp. Am prăşit porumbul şi era grâu de când începuse războiul, crescuse grâul. Şi erau şure mari cam de aici şi până în capătul celălalt. Şi ne-au pus de am treierat grâul. Erau şerpi, erasu şobolani, erau şopârle, orice fel de lighioane erau în el.

Istrate: Unii mâncau şerpi, şopârle, pe urmă au murit, că erau otrăvitoare.

Silvia: Şi l-am treierat. Am secerat grâul, l-am secerat. Ne ducea la prăşitul porumbului şi se facuse mare acum porumbul.

Cum se chema locul acela, mătuşă Silvia. Cum se chema, mai vă amintiţi, mătuşă Silvie?

Silvia: Acolo unde am fost?

LMC: La grâul acela unde erau şerpii…

Silvia: În Trei Dube. În Trei Dube eram unde am secerat grâul.

Şi mergea ăsta şi aducea, aveam căruţă nouă, frumoasă unde umblam cu ea, aşa aveam noi, căruţe. Şi mergea şi aducea benzină şi o ducea la gară şi o încărca în butoaie. Le aducea de acolo şi le treceau dincoace în România.

Istrate: Mergea un ceolovic cu mine şi mă bătea cu ăla cu corbaciu…

Silvia: Îl bătea …

Istrate: Peste faţă, peste mâini…

Silvia: Îl bătea.

Istrate: Sărea cu picioarele pe mine.

De ce vă bătea?

Silvia: Aşa pe degeaba.

Istrate: Degeaba.

SILVIA: Aşa era rusu, ne băteau ruşii.

Şi d-stră îl ajutaţi?

Silvia: Da.

Istrate: Mergea cu mine şi mă bătea să lucrez mai repede.

Silvia: Il omora.

Şi ce era el?

Silvia: Odată l-a luat…

Lăsaţi-l să spună el.

Istrate: Era rus.

Silvia: Era ceolovic din…

Istrate: Şi muneam.

Cum îl chema?

Istrate: Ăla? Kolea îl chema.

Silvia: Kolea îl chema era şi un român.

Era şi un român…

Istrate: Păpşoiu…

Silvia: Păpşoiu era. Şi ne-a dus la ăla unde l-au mâncat ciorile …cum îl chema. Să îmi aduc aminte, Stalin, nu era acela …ăla unde ne-a dus, Antonescu, el ne-a dus.

LMC: Cum l-au mâncat ciorile?

Silvia: L-au mâncat ciorile pe câmp.

Pe cine?

Silvia: Pe, pe Antonescu.

Nu. El nu era în Bug. Era în România.

Silvia: Nu l-au mâncat? În România era? Aşa spuneau oamenii că l-au mâncat ciorile. L-au mâncat…

Şi când am venit încoace, am venit cam trei luni, am plecat din…

Istrate: În Tighina…

În august aţi plecat?

Silvia: Nu. Am plecat iarna, la Lăsatul Secului…

De acolo?

Silvia: Atuncea s-a terminat…se terminase.

Noi veneam pe drum şi cădeau bombele. Le aruncau dincolo şi cădeau dincoace pe noi. Şi noi ne strângeam grămadă, mama mea, fraţii mei, ne strângeam grămejoară. Mama mea ce ne-a spus: „Intraţi sub căruţă. ” Să intrăm sub căruţă că acolo nu murim. Am rămas descuţi că am venit tot pe jos. Tăiam pielea de pe vacile moarte şi ne faceau opinci. Eu aveam doi copiii gemeni şi pe unul din ei l-am lăsat pe drum …

Gemeni?

Silvia: Da. Unul l-am lăsat pe drum şi unul mi-a murit acuma aici.

LMC: Cum l-aţi lăsat?

Silvia: L-am lăsat aşa viu, trăia, cred că o fi murit…

Istrate: Neamţul ne împuşca. Cine nu mergea pe drum îl împuşca.

Silvia: Când numai putea să meargă omul şi se punea să se odihnească un pic, îl întreba rusu, neamţu ce era…

Istrate: Neamţu îl împuşca.

Silvia: Aşa, nemţi erau, nemţi.

Erau două femei şi doi bărbaţi. Aveau copilaşi în braţe. Stăteau pe drum. Numai puteau să meargă, obosiseră, se odihneau. Atunci neamţul le-a spus: “Kîrleai”şi ei au răspuns “Kîrleai”şi atunci a pus mitraliera şi le-a împuşcat pe toţi. Erau oameni tineri, oameni buni, uite îmi vine să plâng.

Apoi, cum să nu plângi.

Silvia: Îmi vine să plâng şi plâng de câte ori îmi aduc aminte. A pus şi i-a omorât pe toţi, pe toţi…

A rămas ăsta mai în urmă, s-a pierdut. Ne-am pierdut unul de celălalt.

Istrate: Din familia mea numai doi ne-am întors. Numa doi…

Silvia: I-a murit tatăl, i-a murit…Ce mă întrebi că nu am auzit?

Cu cine aţi fost d-stră la Bug? Eraţi măritată cu unchiul?

Silvia: Da, eram măritată.

Mi s-a spus că aţi avut nunta la Bug.

Silvia: Am făcut nunta acolo, a făcut nunta.

Istrate: Un an jumate am tras necaz. Şi aveam cai şi aveam…

Silvia: Avea catâri frumoşi …

Cum aţi făcut nuntă acolo la Bug?

Istrate: Da.

Povestiţi-ne şi nouă.

Istrate: Am luat două kile de ţuică şi am băgat apă în ea că nu…

Silvia. Nu aveam ce să luăm, nu aveam ce să cumpărăm.

Istrate: Şi aşa am făcut nunta.

Silvia: Ne dădeau câte 100 de grame de făină, câte 50 de grame şi ne făceam mămăligă. Care erau câte cinci, şase în familie, reuşeau să facă o mămăligă bună.

Istrate: Şi câte un kilogram de fasole.

Silvia: O jumate de kil de lapte şi fasole ne dădea.

Istrate: Pe o lună de zile. Noi le mâncam în trei zile.

Silvia: Şi apoi ne-au pus să lucrăm la pădure.

Şi ce făceaţi la pădure?

Silvia: La pădure tăiam copacii. Erau copacii atât de groși de se puneau câte zece oameni să taie un copac. Zece oameni munceau la tăiatul copacilor.

Istrate: Aveam ferestreuri din acelea mari şi ne puneam câte trei oameni în fiecare capăt şi trăgeam de ne săreau bucăţi în cap.

Silvia: Săreau şi cădeau în capul lor. Unii mureau, alţii trăiau, unii mai scăpau. Le rupeau mâinile, picioarele …

Istrate: Din cinci sute de oameni, au rămas numai o sută, ăilalţi au fost omorâţi de pădure.

Silvia: Şi-a tăiat cuscra moartă şi a luat din ea …

Istrate: Ascultă ce spune bătrâna.

Povestiţi-ne mătuşă Silvia ce se întâmpla acolo la bordeie.

Silvia: Treidube se cheamă acolo.

Spuneţi-ne cum v-aţi îmbolnăvit acolo la bordeie.

Silvia: În Golta …

Spuneţi despre bordeie.

Istrate: La bordeie au murit toţi care erau în bordeie.

Silvia: La bordeie?

Istrate: La bordeie. Au murit toţi câţi erau în bordeie. Şi noi am scăpat că am ieşit afară şi când am fugit de acolo pe drum, neamţu împuşca oamenii şi rămâneau morţi pe drum. Mâncau păsările din stârvurile lor…

Silvia: Am ajuns în august aici.

D-stră aţi fost bolnavi de tifos?

Silvia: Am fost bolnavi de tifos. Mie mi-a căzut părul din tifos. I-a căzut părul din cap.. El era gata să moară din cauza tifosului. A fost bolnav de tifos. A rămas acolo Taxia a lui Istrate. Istrate care e şi el neam cu voi. A murit în Bug, Istrate. Istrate … al cui era Istrate?

Amândoi: A lui Bukur.

Silvia: Istrate a lui Bukur. Om sănătos, om bun. Taxia era soră cu Polo.

Ştiu.

Silvia: Taxia era soră cu Pollo. Pe cealaltă cum o chema? Marghica.

Spuneţi-ne despre groapa unde aruncau morţii în ea. Ce vă amintiţi?

Silvia: Unde aruncau morţii? Mureau noaptea, mureau ziua, luau haina de pe ăla, camaşa de pe ălălalt …De pe mort când murea, îl dezbrăcau de cămaşă, de haină. Le luau ca să le dea pe altul care trăia şi pe mort îl duceau dezbrăcat şi îl aruncau în groapă.

Era o groapă mare pe care o făcuseră acolo nemţii, ruşii …nu o făcuseră romii. Era făcută groapa. Și Sîpi le lua aşa goi şi le ducea şi arunca acolo.

Pe toţi în groapa aceea?

Silvia: Aşa le aruncau ca pe nişte câini.

Cum era groapa aceea?

Silvia: Și când am plecat, au plecat unii așa, să mă ierți goi. Au ajuns până unde au ajuns și când a venit viforul, au murit toți.

Istrate: Au murit toți.

Silvia: Au murit toți. Au rămas morți pe drumuri…

Istrate: Unii au fugit …

Silvia: Luau nemții căruțele și îi aruncau pe oameni jos din căruțe că le rămâneau mașinile înămolite. Numai mergeau mașinile, mașinile lor. Le rămâneau mașinile în noroi și noi care aveam căruțe, veneau nemții și ne pierdeau, ne luau căruțele și ne dădeau jos, și ne băteau. Ne băteau, dădeau în noi.

Istrate: Și când trecea armata, când trecea, era tatăl ei bătrân care avea bani și le dădea câte cinci sute și ne urcam în căruță, mai mergeam înainte, lua și aia și iar dădea câte cinci sute, o mie dădea iarăși pe o căruță.

Silvia: Erau bani românești, bani cum erau atuncea.

Armata română care era a noastră ce vă făcea? Vă făcea rău?

Silvia: Nemții ne făceau, nemții. Românii ne-au scos de la nemți românii, nemții ne omorau. Rușii când am ajuns la ruși în Oancea. În Oancea…

Istrate: Nu era în Oancea.

Silvia: Și unde, în Sîmboieşti?

În Sîmboieşti Ne-au ajuns rușii și nemții ne-au ajuns dincolo de apă.

Istrate: Nemții acolo au găsit pe toți oamenii și i-au omorât.

Silvia: Ne-au luat catârii noștri albi. Ne-au luat caii. Ne-au luat magarii. Aveam catâri și ne-au luat căruțele și am venit… în august am ajuns în Sîmboieşti. În casele acelea aveam oamenii prieteni.

Ați ajuns de Paști înapoi, nu?

Silvia: Nu Paștele l-am prins pe drum.

Istrate: Pe drum l-am prins pe drum.

Silvia: În Ţîgavka l-am mâncat …era un sat Ţîgavka.

Istrate: Acolo muream.

De ce mureați?

Silvia: De tifos.

Istrate: M-a prins tifosu pe drum.

Silvia: De tifos au murit mulți oameni. Au murit mulți de tifos…

Știu.

Silvia: De tifos.

Și românii cum v-au primit când va-ți întors înapoi din