Fiecare mărturie are ceva special: dezvăluirea atrocităților din timpul deportării.
Toate la un loc au un numitor comun: moartea și suferința.
Monedă de aur
A aparținut Bulibașei Romilor Mihuțescu Gheorge cunoscut sub numele de Diamanto Bărculică.
Bunicul meu când a văzut odată ajunși la Nistru că romii sunt perchiziționați de jandarmi care făceau parte din Comisia de Romanizare a făcut o tăietură în pulpa calului și a introdus acolo mai muți galbeni care l-au ajutat să supraviețuiască. Galbenii mici au fost și ei îndoiți și înghițiți cu turtă și apă de către bunica mea Rădulescu Marița cunoscută sub numele de Lulica și tatăl meu.
Bunicul meu avea în căruță și două rațe. Rapid, aurul fiind foarte maleabil l-au îndoit în patru și bietele au fost îndopate cu galbeni, ducați Franz Iosif și cocoșei.
Galbenul tăiat pe jumătate
Bunicul meu își făcuse în lagăr, unde au fost deportați, un fel de prăvălie unde aducea mâncare pentru oameni și le vindea. El mituia jandarmii care îi păzeau și mergea în satele ceolovicilor cumpărând vaci, porci, fasole, sare, făină de mălai, etc. Mergea noaptea și se întorcea când se crăpa de ziua. Aducea animalele gata tăiate. Le cumpăra pe galbeni. Odată ca să plătească suma cerută, a tăiat un galben în două.
Vestuță de copil
Povestea vestuței e foarte tristă și bunica mea Lulica, deși am insistat de multe ori ca să mi-o spună, îmi spunea doar că nu trebuie să știu ci doar să privesc și să mă gândesc la copilul ce a purtat-o…
Stănescu Beria tivind vesta bunicului ei care a fost deportat.
Obiecte vestimentare specifice romilor
Monezi de argint cu inscripție veche
Bunica mea Rădulescu Marița când s-a căsătorit mama mea Lulludi cu tatăl meu, i-a dăruit aceste monezi de argint ca să și le împletească în păr. Bunicul ne povestea că în timpul când romii se aflau în Valea Plângerii, într-o noapte a alergat la ei în cort o familie de evrei cu un copilaș mic în brațe. Vorbeau românește și i-au spus bunicului să-i ajute că nemții sunt după ei. Bunicul nu a mai stat pe gânduri. I-a îmbrăcat în haine romane și pe femeie a pus-o în așternutul unde era bunica și s-au îngrămădit cu toții acolo. Nemții au intrat cu mitralierele în mână și se uitau peste tot. Bunicul meu le tot spunea ce e, ce e, dar ei negăsind pe cei ce îi căutau au plecat. Timp de două săptămâni au stat la bunicii mei în cort.
După aceia au plecat și i-au dat acești bani de argint spunând că sunt foarte valoroși.
Lanț cu monezi de argint.
A aparținut bunicului meu Mihuțescu Gheorghe zis Diamanto Bărculică.
I-a fost dăruit de o ceolovică de la care obișnuia să cumpere provizii de mâncare pentru a le aduce în lagăr la prăvălia lui. Marisa o chema și spunea bunica mea că între Marisa și bunicul meu a fost mare iubire. Bunicul purta acest lanț la vesta și se mândrea mult cu el.
Bani de argint cu Maria Teresa aparținând mamei mele Mihai Lucia, Lulludi pe care îi împletea în păr.
Mărgele de chilimbar aparținând bunicii mele Rădulescu Marița, Lulica. Cele de piatră aparțineau mamei mele de la mama ei Fota Maria Luba.
Colier de mărgele aparținând bunicii mele Fota Maria care apoi au fost dăruite mamei mele.
.
România se evidențiază în timpul Celui de-al doilea război mondial prin faptul că în timp ce romi sunt înrolați în armata română care luptă pe front, familiile lor sunt deportate. Cazul și acestui rom care la Odessa se întâlnește cu convoiul de romi și își vede familia. Aleargă la ei și rămâne alături de ei suportând chinul și patima suferinței.
Muzeul Virtual al Holocaustului Romilor – Ion Cioabă
Muzeul Național de Istorie a României
Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord
É Romani Glinda
BEIT LOHAMEI HAGHETAOT
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”
Centrul Național al Cinematografiei România
Asociația Partida Romilor Pro-Europa
LOC MEMORIAL ȘI MUZEUL AUSCHWITZ-BIRKENAU
Copyright 2022. Fundația Social-Culturală a Romilor ”Ion Cioabă”.
Muzeul Virtual al Holocaustului Romilor – Ion Cioabă | Admin: InfoAD IT
