Despre participarea la proiectul „Na Bîstăr – Nu Uita” al Fundaţiei Social-Culturale
a Romilor „Ion Cioabă”, finanţat de AFCN, 2024

   În anul 2024 am participat în calitate de colaborator la activităţile proiectului cultural şi educaţional „Na Bîstăr – Nu Uita”, realizat de Fundaţia Social-Culturală a Romilor „Ion Cioabă”, directorul proiectului fiind doamna Luminiţa Mihai Cioabă, şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). În calitatea de mea de istoric specializat în istoria romilor şi în istoria Holocaustului, care a publicat trei cărţi şi peste 20 de studii şi articole ştiinţifice despre deportarea romilor în Transnistria în anii 1942-1944, am contribuit la acest proiect cu mai multe prezentări şi prelegeri pe tema Holocaustului romilor. Acestea au fost susţinute în faţa elevilor de la mai multe şcoli şi licee din judeţele Gorj (în perioada 23-25 octombrie) şi Sibiu (7-8 noiembrie 2024), iar unele în faţa unor profesori de istorie din judeţele menţionate.
Întâlnirile şi activităţile din cadrul proiectului „Na Bîstăr – Nu Uita” la care am participat au fost organizate de doamna Luminiţa Cioabă în parteneriat cu inspectoratele şcolare din cele două judeţe şi cu mai multe unităţi şcolare: Şcoala gimnazială „Voievodul Litovoi”, Şcoala gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” şi Colegiul Naţional „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Colegiul Naţional „Tudor Arghezi” din Târgu Cărbuneşti şi Şcoala generală din comuna Scoarţa – din judeţul Gorj; şi Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi Liceul Tehnologic „Johannes Lebel” din Tălmaciu – din judeţul Sibiu.
Prezentările şi prelegerile mele au fost adaptate specificului diferitelor categorii de public cărora m-am adresat: elevi de gimnaziu, predominant din clasele a VII-a şi a VIII-a, care erau puţin sau deloc introduşi în istoria celui de-al doilea război mondial şi nu aveau cunoştinţe despre politicile de persecuţie la adresa unor minorităţi practicate atunci; elevi de liceu din clasele a XI-a şi a XII-a, care au urmat sau urmează cursul obligatoriu „Istoria evreilor. Holocaustul” pentru clasa a XI-a; şi profesori de istorie de la liceele din reşedinţa de judeţ, care aproape toţi predau cursul menţionat. Desigur că atunci când am vorbit în faţa elevilor am apelat la metodele cele mai potrivite şi la un limbaj adecvat nivelului clasei respective şi am încercat să mă adaptez şi specificului şcolii, căci am vizitat atât şcoli de elită cât şi şcoli cu performanţe modeste.
Prezentarea mea a fost doar o parte a acţiunii în faţa clasei de elevi, o altă activitate la fel de importantă fiind prezentarea şi vizionarea filmului „Lacrimi Rome”, realizat de doamna Luminiţa Mihai Cioabă, care documentează prin intermediul unor extrase din interviurile luate unor supravieţuitori, povestea tragică a deportării romilor în Transnistria. Partea finală a activităţii a fost o discuţie cu elevii pe tema deportării romilor în Transnistria şi în general despre istoria romilor în România, relaţiile acestei minorităţi cu statul român şi despre convieţuirea bună a romilor cu românii în cursul istoriei şi astăzi. Această parte a servit şi la consolidarea cunoştinţelor la această lecţie de istorie pe un subiect şi într-un format mai puţin practicate în şcolile noastre. Cred că cele două activităţi principale (prezentarea cu caracter istoric şi filmul documentar) s-au completat reciproc şi că această formulă s-a dovedit eficientă, dacă judecăm după reacţiile elevilor şi aprecierile profesorilor care au asistat/participat la activitate.

   Cred că am reuşit să comunicăm bine cu elevii, care în general au ascultat cu atenţie prezentarea şi au reacţionat la scenele şi comentariul din filmul documentar. Că a existat interes din partea elevilor şi că acţiunea cultural-educativă a fost un succes ne-am dat seama din discuţia pe care doamna Luminiţa Mihai Cioabă şi cu mine am reuşit să o organizăm în ultima parte a fiecărei acţiunii.
Aşa cum am anticipat, interesul cel mai mare pentru subiectul nostru a fost în clasele cu un număr mare de elevi romi, cum fost la Şcoala gimnazială „Voievodul Litovoi”, care este situată în cartierul Meteor din Târgu Jiu, locuit de romi. Cum am aflat chiar de la ei, unii elevi ştiau câte ceva despre deportarea romilor de la familiile lor, care au avut oameni care au fost duşi în Transnistria.
Elevii de liceu pe care i-am întâlnit şi în faţa cărora am vorbit studiaseră sau studiau materia „Istoria evreilor. Holocaustul”, aveau noţiuni despre Holocaust şi aflaseră la orele respective şi despre deportarea romilor, iar unii dintre ei văzuseră şi filme artistice cu tematica Holocaust, astfel că aici s-a putut organiza o discuţie.
Activităţile proiectului „Na Bîstăr – Nu Uita” în judeţele Gorj şi Sibiu au inclus şi o întâlnire cu profesori de istorie care, începând cu anului şcolar 2023/2024, predau disciplina obligatorie „Istoria evreilor. Holocaustul” şi care în anul şcolar viitor vor putea opta şi pentru predare cursului „Istoria, robia şi deportarea romilor”, care a fost introdus în programa şcolară pe anul 2025/2026 cu statul de disciplină opţională la clasa a XI-a, în acest moment lucrându-se la elaborarea manualelor. În prelegerile mele în faţa profesorilor de istorie am făcut mai mult o introducere a romilor în tema mai mare a persecuţiilor pe motive etnice şi rasiale care au avut loc în anii celui de-al doilea război mondial în ţările din aria de dominaţie a Germaniei naziste, aşa cum a fost şi România. De asemenea, am discutat despre conceptele principale ale acestei problematici istorice: deportare, genocid, Holocaust, purificare etnică (ethnic cleansing). S-a discutat şi despre aspecte ceva mai practice referitoare la noua disciplină şi viitorul manual.
Atât eu cât şi doamna Luminiţa Cioabă ne-am arătat disponibilitatea de a contribui, fiecare în felul său, la activităţile de formare a profesorilor care vor preda istoria romilor, în cazul în care inspectoratele şcolare vor apela la noi. Viorel Achim are aici expertiză deoarece în anii cca 2005 – cca 2015, în calitate de specialist în istoria minorităţilor etnice din România şi istoria Holocaustului, a participat la instruirea profesorilor de istorie care urmau să predea în liceu istoria evreilor şi Holocaustul, în cadrul unor cursuri organizate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” sau de Centrul de Studii Ebraice „Goldstein-Goren” al Universităţii din Bucureşti. Iar doamna Luminiţa Mihai Cioabă poate contribui la formarea profesorilor cu interviurile de istorie orală pe care le-a adunat în ultimii 30 de ani şi cu publicaţiile sale de istorie şi cultură a romilor, ca şi cu informaţia foarte bogată adunată pentru Muzeul Virtual de Istorie a Romilor pe care l-a creat în cadrul Fundaţiei Social-Culturale a Romilor „Ion Cioabă”.
Cred că proiectul „Na Bîstăr – Nu Uita” şi-a dovedit valoarea şi prin interesul pe care l-a acordat promovării predării Istoriei Romilor în şcoli.
Cred că pot încerca o judecată de valoare asupra proiectului „Na Bîstăr – Nu uita” şi prin comparaţie cu alte proiecte, acţiuni şi activităţi cu caracter istoric, cultural, artistic, aniversar sau comemorativ etc. organizate de diferite ONG-uri ale romilor în ultimele trei decenii şi care şi-au propus – iar unele au şi reuşit – să se ocupe de romii din România în timpul Holocaustului, şi despre care am aflat, iar la unele am şi participat, în mod direct sau indirect, în calitate de colaborator, invitat, sau ca simplu participant la unele dintre ele. Spre deosebire de cele mai multe dintre proiectele şi acţiunile pe care le am în vedere, care au avut mai toate un caracter local sau zonal ori care s-au ocupat de chestiuni punctuale, ce nu necesitau în mod un efort de timp şi de organizare mari, acest proiect conceput, organizat şi condus de doamna Luminiţa Mihai Cioabă este unul complex, nu numai pentru faptul că acoperă o arie geografice largă şi se adresează întregii populaţii rome din România, dar şi populaţiei majoritare, ci mai ales deoarece el se ocupă, desigur în măsuri diferite, de istoria, memoria, cultura romilor, literatura beletristică cu tematică romă, dar şi alte câteva chestiuni, iar realizarea proiectului a implicat compentenţe diferite ale istoricilor, literaţilor, activiştilor, educatorilor şi altor categorii de oameni preocupaţi de populaţia romă.
După câte ştiu, aceasta este o caracteristică a tuturor proiectelor doamnei Luminiţa Mihai Cioabă pe care le cunosc, începând cu seminar Internaţional “Supravieţuitorii romi în căutarea adevărului”, pe care ea şi Fundaţia Social-Culturală “Ion Cioabă” l-au organizat la Sibiu, în octombrie 2006, şi la care am participa cu o comunicare ştiinţifică. A fost o manifestare ştiinţifică bine mediatizată care a contribuit la sensibilizarea opiniei publice româneşti în legătură cu tragedia suferită de romii din România în anii celui de-al doilea război mondial, dar şi la trezirea interesului minorităţii rome pentru acest moment al istoriei ei. Într-un fel, proiectul “Na Bîstăr – Nu uita” este o continuare a ceea ce a fost început în anul 2006.
Bucureşti, 16 noiembrie 2024

Dr. Viorel Achim,
Cercetător ştiinţific gradul I
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române