Morții dezbrăcați de haine

 LMC: Azi suntem la  unchiul nostru Muti și la soția lui Lulla.

Să trăiti și să fiți sănătosi!

Muti și Lulla: Și voi să fiți sănătoși și să vă dea Dumnezeu putere și noroc!

LMC: Unchiule, pentru început vreau să ne spuneți al cui fiu sunteți d-stră?

Muti: Eu sunt a lui Lemi ăl bătrân și bunicul meu a fost Iața cel bătrân  și mama lui era Cioha din Hîrța cel bătrân.

LMC: Și pe mama d-stră cum o chema ?

Muti:  Zînca.

LMC: Dumnezeu s-o ierte!

Muti: Din Pipărconi este ea.

LMC: Si d-stră mătușă a cui fiică sunteți?

Silvia:   A lui Gheordi ăl bătrân    și a lui Câmpeana fiică.   

Muti: Spune sora  lui Melalo.

LMC: Vreau să ne spuneți mărturia Bugului cum a fost ea și vă rog să ne spuneți  să nu uitați nimic din ce a fost acolo.

Muti: Nimic.

LMC: Spuneți-ne.

Muti: Am fost la Bug. Ne-au dus de aicea cu transferare. Ne-au dus de aicea din Poiana Mare ne-a dus la Bug.

LMC: Nu vă grăbiți, nu vă grăbiți  că d-stră aveati 30 de ani. Vreau să ne povestiți așa mai pe larg din ce  ați trăit acolo. Cum lucrați făceați cazane, căldări.

Muti: Noi lucram în sate. Puneam corturile la marginea satului și umblam cu căldarea în spate ne aduceam făină și doi poli. Umblam prin sat.

LMC: Și puteați trăi?

Muti: Puteam să trăim. Ne luam porci iarna. Pe aici umbla cu noi Miulo prin sate. Miulo cel bătrân cu nevasta lui, pe aicea umbla cu noi prin Poiana.

LMC: Și cum era viața aceasta cu corturile, era mai frumoasă?

Muti și Silvia: Era frumoasă și eram bine.  Si acum suntem tot bolnavi.

LMC: Acum să ne spuneți cum ați auzit că vă duce la Bug.

Muti: Am auzit în 1941. Și ne-a luat și ne-a dus în Bug. Ne-au luat și ne-au dus.

Lulla: Cu căruțele  cu caii.

LMC: Spuneți-ne cum v-au luat și cum v-au dus?

Muti:  Ne-au dus de aicea cu transferare.

Lulla: Ne-au dus în convoaie.

Muti: Ne-au luat și ne-au dus post din post, post din post,  bătuți și chinuiți și pătimiți.

Lulla: Nu ne dădeam jos din căruțe de frică că dădeau jandarmii în noi.

 Și când am ajuns acolo ne-a băgat într-n lagăr mare cu bordeie. Bordeie ca într-o ghețărie. Nu aveau coș, nu aveau nimic. Și au murit oamenii noștri, mulți.

Și era Diamanto a lui Seacă, era Bărculică, Mîrado. Ăia erau oamenii noștrii. Ăia  erau stăpânii noștrii.

Lulla : Și erau și moldoveni și de la noi și alții.

Muti: Și Pollo și Lupașcu.

Lulla: Și ne-au băgat în niște bordeie fără geamuri, fără coșuri în întuneric și s-au făcut vardieni și dădeau în noi de numai puteam să mergem nicăieri să ne aducem de mâncare.

Muti: Și ne-au făcut acolo bordeie și primărie. Și s-au băgat saracii lui Negruț acolo și au murit. O seară au stat și au murit. Și strgau unde este dalta mea? Unde este foarfeca mea? Și tatăl meu și Gheordi a lui Ghiula și socrul meu râdeau de ei: Uite mă cer, foarfecă și daltă și strigau  și de dimineață i-am găsit morți.

Lulla: Vorbeai cu ei seara și pe dimineață  le vedeam morți ca paiele. Și le strîngeau maică, jandarmii. Și le strângeau grămadă…

Muti : Și ne-au luat jandarmii și ne băteau și ne batjocoreau. Și am plecat de aicea până la Prut, până la Prut.  Sat din sat, se schimbau jandarmii și ne băteau și ne pătimeau.

LMC: Cu cine erați?

Muti: Eu și nevasta mea și tatăl meu și mama mea și socrul meu, Gheordi a lui Ghiula.

LMC: Erau muți romi?

Muti: Eram 7-800 de romi . Erau și bărbați și femei. Și Ionișor a murit în Bug. În șanț a murit, Ionișor ăl bătrân.

LMC: Povestiți-ne acuma.

Muti: Cân am ajuns în Bug luau oamenii neveste pe un porumb. Că așa era.  Dădea un porumb și își lua o nevastă. Ieftine erau femeile. Și i-am spus lui  lui Goguț a lui Curcă să-și ia și el o nevastă și nu a vrut. Și-a luat atunci când am venit în România. A luat pe Ludi a strâmbă.

Și ne-au bătut și ne-au omorât în Bug. Ne-au luat caii, i-au luat și pe ai socrului meu.

Lulla: Ne-au luat căruțele, ne-au lăsat pe pământ…

Muti: Și au împușcat jandarmii mulți.

Lulla: Și ne-au ars corturile și ne-au ars hainele..

Muti: Pe 40 de oameni i-au împușcat în căruță. În căruță i-au împușcat germanii.

Lulla:Stăteau unul peste altul grămadă, unul peste altul…

Muti: Unul peste altul cu cărniță și pâine în mâini…40 de oameni erau în căruță.

LMC: De ce i-au omorât?

Muti și Lulla: I-au împușcat să nu mai pătimească pe drum. Să numai pătimească. Și a tras cu pistolul să mă împușcă și pe mine. Și avenit un german și a spus: De ce ai împușcat pe om și nu ai tras în vită? Și nu mai m-a împușcat pe mine.

Lulla: Și ne-a dus acolo maică și ne-a băgat în bordeile acelea și fugeam în sat și ne prindeau jandarmii și ne omorau și ne  băteau și ne pătimeau.

Muti: Și ne băteau și ne omorau și ne pătimeau.

Lulla: Mergeam și ne vindeam fustele și hainele de pe noi, nu știam ce să mai facem și le dam și luam câte o găleată de cartofi și o lingură de sare.

Muti: Ne-au rămas hainele și aurul acolo.

Lulla: Ne-au dat foc corturile și am rămas în câmp…

Muti: Căruțele noastre și caii noștrii. Socrului meu i-au luat trei perechi de cai.

Lulla: Și am venit pe jos cînd am venit dădea ploaie și dădea zăpadă.

LMC: Mai rămâneți puțin în Bug, prea repede ați venit înapoi mai povestiți ce s-a întâmplat acolo.

Muti: Socrul meu punea bâta întoarsă pe umăr. Gheordi a lui Ghiula, așa umbla el.

LMC: Vă rog să faceți liniște să nu mai vorbiți.

Lulla: Plecați mă de aici că numa pe noi bătrânii ne filmează.

Muti: Mâncau oamenii cai și câini de foame că nu aveau ce mânca în Bug.

Nu era mâncare.

Și când mergeam cu sare ne luau sarea de la noi și nu ne dădeau nimic pe ea.

Lulla: Și ne-au dat foc corturile și pernele noastre și ne-au dus în lagăr.

LMC: Cine le-a dat foc?

Lulla: Jandarmii și germanii. Jandarmii noștri români, ne făceau mai mult rău decât cei de acolo. Acum, când am ajuns acolo nu aveam ce să mâncăm. Acum, o femeie s-a dus cu copilul său…

Muti: S-a spus, s-a spus, știe vorbele astea.

Lulla: A venit o femeie Lina și l-a pus pe copilul ei să o iubească. Ea nu a mai trăit mult de necaz ce s-a întâmplat și a murit. A murit. De acolo au venit și ne-au ridicat jandarmii. Puneau să iubească pe fratele să mă iubească,tatăl meu, ce era ..

Muti: Își băteau joc de noi…

Lulla: .De frică numai mergeam nicăieri și muream de foame și muream și de sete. Făceam gropane în pământ și beam apă și curgea apă de pe picioarele femeilor în apă …

Muti: Și am venit pe drum. Înghețau fluierele picioarelor noastre, curgea sângele din ele de se prindea de pantaloni, pe fuste…

Lulla: Și beam apă din noroi, pătimiți plină de noroi beam  …atâta umblam să iau o lingură de sare s-o pun în  cartofi și le mâncam maică fără sare  și fără mămăligă. Frecam porumbul alb pe ciur și făceam făină, făină și făceam mămăligă și plângeam.

Muti: Am pătimit maică mult.

Lulla: Când ne-a ridicat înapoi să ne întoarcem , să venim

Muti: În Mentelași, 800 de kilometrii, prin Prut

până aici.

Lulla: mergeam prin apă de ni se vedea numa capul și mergeam prin apă, prin Prut și apa era până aici și noaptea unde ajungeam, încălzeam fustele pe foc și se udau pline de gheață și atâta ne frecau uite aici, curgea sângle pe aici, uite așa, să mă ierți curgea sângele și când stăteam jos se prindeau astea de astea și când mă ridicam curgea sângle din picioarele mele.

Muti: Și i-am făcut eu opinci.

Lulla: Și a luat gajoul iapa noastră și a spus tata :”Megi Lulleauă și ia iapa că a luat-o gajou. Și i-am spus ”Numai pot tată să mă ridic.” Și a luat-o hoțul. Și am venit maică pe jos… de unde am venit, mă?

LMC: Și pe copiii voștri cum i-ați crescut?

Muti: Vai de ei, vai de ei . Unii le lăsau pe drumuri.

Lulla: Unii au rămas la oamenii aceia.

Muti: Unii au rămas oloji.

Lulla: Unii le spuneau: ”Stai aici, că mă duc să-ți aduc de mâncare și ea pleca și îi lăsau acolo.

LMC: Putea să le rabde inima să facă așa ceva?  

Muti : Așa erau timpurile,  că nu aveau ce face numai puteau merge.

Lulla: Rămânea și ea și așa putea merge mai departe. Și era surioara mea, a luat doi copilași cu ea și a fugit.

Muti: Și i-a învăluit într-o pătură…

Lulla: Și i-a  învăluit într-o pătură și au murit acolo pe câmp și au mâncat ciorile ochiișorii lor…

LMC: Dumnezeu să îi ierte!

Lulla: Și au mâncat ciorile ochii lor. Și am mers mai departe maică și m-am înțepenit. M-am înțepenit că viscolul uite așa îmi făcea, numai, am înghețat, m-am înțepenit…

Și atunci tata ce a spus: ” A, tu muiere, uite îți moare și asta ,mai ți-au murit și ăia acolo .”„Apo, ce să-i fac Gheordi eu?”

A luat și m-a aruncat la un om la un om pe desagi, m-a aruncat jos. Zăpada era uite atâta și m-a aruncat cu fața în jos  și am rămas așa și picioarele îmi atârnau așa.

Muti: Când a murit Toma lui Pițanu…

Lulla: Când am stat acolo, picioarele erau îmțepenite, uite așa, m-a luat tatăl meu și m-a tras jos spunându-mi:” Cum îți mai este , Lullă?” Lasă că mi-e mai binșor tată. Avea în mână un căluț în mânuță  și numai se învârtea cu el în drum, în zăpadă că nu aveam ce face. Și am venit plângând, am venit pe jos. Până unde am venit, mă, la tren?

Muti: Am venit până la gara Berești București.

Lulla: Auzi? De acolo am luat trenul ,pînă acolo tot pe jos, prin mocirlă și zăpezi în patimă și dormeam în zăpadă.

Muti: Pe drumuri. Ne-a trecut un om noaptea cu barca, unii cădeau în apă, în Prut, cădeau în apă. Care scăpa, care nu scăpa, rămâneau pe drumuri…

LMC: Și Toma lui Pițanu cum a murit? S-a înghețat?

Muti: După mine a murit, era în spatele meu. Era unchiul lui nevastă mea. Ăsta, unchiul ei era.

Lulla: Și striga Toma, avea trei copii și mânca cu dinții dintr-un copil și atunci mătușa mea, să îl ia. Și el făcea numai așa: „Mă mănâncă mamă.” Și a urcat mătușa mea în căruță să îl ia.

Muti : Și a strigat tatăl meu:„Dudă, trage cizmele lui din picioare și bagă-le în ale că mori și tu. Și a tras cizmele din picioarele lui și a rămas desculț…

LMC: Așa a făcut, a luat cizmele din picioarele lui?

Muti: Așa a făcut că murea și ea.

Lulla: A mai trecut un ceas. Ce a ieșit, maică soarele  după moartea aia, după viscol. Ea ce a facut? A fugit înapoi și i-a făcut groapă cu mâinile așa în arătură…

Muti : Cu tatăl și cu socrul meu.

Lulla Și a pus pământ peste el ca să nu-l mânânce ciorile.

LMC: Dumnezeu să-l ierte!

Muti: Să-l ierte Dumnezeu!

Lulla: De acolo, ne-am luat Lumină și ne-am dus plângând prin noroaie și zăpezi …

A murit fratele meu, l-am lăsat pe drum așa și mergeam pe drum plângând  și murea și tatăl meu și îl luam așa, germanii să ne împuște, ca să nu stăm jos ca să nu pătimeam și eu stăteam și eu ca să mai odihnesc și așa numai stăteai jos deloc mergeai din picioare. Și îl luam de subsoară și mergeam…

Muti: Venea germanul, punea pistolul la capul tău și te împușca.

Lulla:  Vino tată, vino tată. Așa l-am tras până am ajuns de am înoptat. Acolo s-a pus o zăpadă mare peste noi Lumină. Deabia mă trăgeam prin zăpadă și mă scuturam. Eram tânără și puternică  și trăgeam  zăpada de pe tatăl meu, de pe mama mea.

Muti: Am ajuns într-un șopru mare. Cine era acolo? Diamantu a lui Seca, Bărculică, Pulică, Lemi tatăl meu, socrul meu Gheordi și le aduceam carne de vițeluri că mâncau germanii și mâncau acolo pe șoprul acela. Și a ieșit un soare puternic…

LMC: Și vă dădeau și d-stră?

Muti: Dapoi cum?! Ne dădeau carne să mâncăm, numai să nu stăm pe un loc că ne împușcau ca să nu pătimești, te împușcau.

Lulla: Te omorau. Noi nu știam în limba lor să le spunem.

Muti: Unde am plecat de acolo, am căzut într-un beci unde am căzut în beci peste butoaie cu vin. Cramă era acolo.

Lulla: Pasarabia era acolo. Un sat al bogaților era.

LMC: Știu că aveau vin în fântâni.

Muti: In fîntâni. Și a căzut Toma ăl bătrân cu mine  în beciul acela. Când a pus gura la butoi nu îl mai puteam lua 10 persoane. Toma ăl bătrân, tatăl lui Lucica.

Lulla:  Lumină, noi le eram de batjocoră oamenilor. Ne puneau să batjocorească orcine era fratele tău, tatăl tău. Fratele meu când a auzit a spus:„Tu să numai vii cu mine în nicăieri.”

LMC: Erați frumoasă!

Lulla: De frică. Am tras patimă de stăteau oamenii morți cum stau frunzele astea.

Muti: Și treceam cu picioarele peste ei…

Lulla: Oameni morți erau, tot oameni morți erau.

Muti: Era o femeie, Manta o chema. Manta a lui Gogoloi era șogorița lui Ionișor și a murit că a trecut roata căruței mele peste ea. Cine e asta? Cine e asta ? E Manta a lui Gogolași.

Lulla: Mai bine să fi murit decât patima ce am tras. Am venit ca vai de noi când am venit. Dormeam, dormeam sub copaci, nu mai aveam perini, nici haine pe noi, nu mai aveam nimic.

LMC: Uite că Dumnezeu v-a ținut lăudat să-I  fie numele!

Muti: Ne-a ținut Dumnezeu.

Lulla: Mai bine să mă fi omorât acolo cât necaz am tras acolo. Îmi crăpau buzele și limba de frig în gură și nu îți dădea nimeni nici o lingură de apă.

Mut: Și uite și tu mulți care nu au fost în Bug  au luat bani și noi care am pătimit viața noastră atît de mult  nu am luat nimic.

LMC: D-stră nu ați primit bani?

Lulla: Nimic, niciodată.

Muti: Nimic niciodată nici cinci parale.

Lulla: Toți au luat și văd la lume. Vin acasă și plâng de ciudă. Of Doamne, ce e cu noi  de ce numai noi nu luăm și oamenii săraci …?

LMC: Și actele vi le-ați făcut și d-stră?

Muti: Am făcut acte. Am trimis peste tot. Am trimis și buletinele originalul și al meu și a lui nevasta.

LMC: Când ați trimis, acuma trei ani?

Muti : Acuma am trimis în 41 in 42,43. Am trimis actele.

LMC: Nu, nu, nu. Ați trimis în 2000,2001.

Muti: Am făcut actele în 2001, 2002, 2003 am trimis.

LMC: Cine v-a făcut actele?

Muti: Mai ne-a făcut o doamnă din Strehaia, mai ne-a făcut una din Băilești, una din Craiova, una…

Lulla: Cum se spune mă, dincolo de Craiova?

Muti: Din Feliași. Unde le-a dus  Cioabă a lui Buna.Și a mâncat de la mine 13 milioane. Mai trebuie bani, mai trebuie și eu i-am dat.

LMC: Care Cioabă?

Muti: Din Băilești. Cioabă a lui Buna.

Lulla. Ne-a luat banii și eu am un nepot merg cu el așa bolnav care are un rinchi uite așa,ne-a luat baniă și eu am un nepot care umblă cu un rinichi uite așa.Ți-l arăt eu.

Muti: Are transplant.

LMC: Și cum trăiți voi acuma, v-a rămas vreo urmă care vă doare din Bug.

Muti și Lulla: Noi nu am luat nimic. Nimic.

LMC: Cum nu ați rămas cu dureri? Că ați spus că ați înghețat  și aveți dureri.

Muti: Ne-am înghețat, am înghețat pe drumuri.

Lulla: Ne-am înghețat, ăsta a rămas cu astm.

Muti: Eu am năduf din 44.

Lulla: Pe mine mă dor picioarele nu mai pot umbla, cu ochii numai văd. Iote pun mâinile ca să te văd și mă doare în piept uite aici.

Muti: Nu mai merg nici picioarele mele numai merg, dar sunt și bătrân am 91 de ani.

LMC: Unchiule mai știi să ne spui o întâmplare despre, tatăl tău, despre mama dvs ,despre bunici că nu i-am văzut acolo în Bug, că d-stră aveați 30 de ani atuncia?

Muti: Da, aveam 30 de ani, eram mare.

LMC: Ce făcea bunicul d-stră?

Muti: Bunicul Iața arăta galbenii cu trocul.

Lulla: Aici, când eram în România. Acolo numai erau. Cine avea gălbeni trăia bine.

LMC: Și el s-a întors înapoi în România?

Muti și Lulla: A venit. A venit maică.

Muti: Au venit. A venit și tatăl meu și bunicul meu că erau sănătoși. Aicea i-am îngropat.

Lulla: Au venit că erau puternici, maică. Ei, și cei care nu aveau galbeni, vorbeai cu el azi și pe mâine îl vedeai mort. Și le strângeau grămadă oamenii și jandarmii. Le puneau pe romi să sape gropi din ălea mari și le aruncau ca pe câini.

LMC: Vreau să vă întreb banii aceștia care se dau pot plăti patima și durerea d-stră?

Lulla: Nu știu.

LMC: Cum nu știți că d-stră ați trăit patima și durerea aceasta prin care ați trecut.

Lulla: Apoi, banii care s-au dat eu nu știu că la mine nu au venit.

LMC: Acum puneți-vă nădejdea în Dumnezeu și veți primi și d-stră. Noi vă vom ajuta.

Muti: Să te ajute Dumnezeu și să ajute și vorbei tale.

Lulla: Norocoasă să fii și tu și copiii tăi.

LMC: Nu trebuie să plătiți nimănui nici un ban. Acesta este dreptul d-stră. Acum, eu vreau să îmi mai spuneți câte ceva.

Lulla: Auzi Lumină. Am rămas oloagă pe drum. Și plîngea tatăl meu că mă lasă oloagă pe drum și pleacă. Numai erau picioarele astea. Erau ologite din cauza frigului numai mergeau.

Muti: Ea are 82 de ani.

Lulla: Și plângea tatăl meu și avea cinci poloi de aur și s-a dus la un om și a luat un cal și o căruță. M-a pus în căruță. Nu m-am dus cu el la un drum  maică,

Muti: Și au venit germanii și l-au luat.

Lulla: Și mă trăgea mama după ea și plângeam.

Muti: Pe mine m-au pus și pe cămile tatăl meu și mama mea m-au pus pe cămile. LMC : Pe cămile?

Muti: Pe cămile când veneam de acolo din Rusia când fugeam să venim înapoi că  strigau jandarmii: „Care poate să vină care nu să rămână aicea. Întreruperea războiului.”

LMC:Și erau acolo cămile?

Muti Erau în Rusia erau.

Lulla: Erau din acelea așa mari.

Muti: Mari din acelea. Și m-a pus mama mea pe cămile și am venit 30 de km pe ea.

LMC: Că nu erau cămile în Bug?!

Muti: În Rusia sunt dragă, în Rusia și am urcat pe calul ăla mare. Acolo sunt. A Lulla: Și am stat doi ani acolo. A murit o femeie și fiul ei a pus-o sub un mal și a tras pământ peste ea.

Muti: Mama lui Gogu.

LMC: Cum de nu v-ați îmbolnăvit de tifos?

Muti: Ehei, o femeie s-a îmbolnăvit. Era o femeie Marița lui Gogu s-a îmbolnăvit și a aruncat vina peLuba a bătrână, alta că ea înebunise nu mai gândea. Marița lui Gogu a unchiului meu.

Lulla: Și cum a dat Mîrado foc bvordeielor?

Muti: Bordeiele le-a dat foc Ciorică. Ciorică și Mîrado. Le-au dat foc că furaseră fasole. Au furat fasole și au venit jandarmii să le omoare. Și a spus Mîrado:„Unchiule Iața de unde e fasolea? Nu mi l-au dat dușmanii?”Și Ciorică le-a ars bordeiele. Ciorică a lui Orja. Le-a pus foc Mîrado.

Lulla: Gardian din ăla se făcuse acolo în Bug.

Muti:  Mîrado era din ăla mare, era șef peste noi: Mîrado, Bărculică, Pulică aceștia erau mari peste noi.

Lulla: Lumină, ne băteau  și jandarmii și romii. De ne umpleau de sânge. Numai ieșeam din bordeie din lagărul acela.

Muti: Uite, Lumină ce mi-au făcut jandarmii.

LMC: Întoarce, întoarce spatele.Nu așa. Dezbrăcați cămașa și arătați-ne să vedem.

Muti: cu grebla au dat în mine în beci că au furat făina  și nu ne mai dădeau tainul, din cauza tainului.

Lulla: Ne dădeau porție acolo la Bug.

Muti: Să luăm porția de tain și a pus jandarmul să mă bată, să mă omoare bagă în beci pentru făină. Luau făina unul altuia.

LMC: Nu e păcat să nu vă luați și d-stră banii?

Muti: Să dea Dumnezeu să le iau și eu. Bine ar fi să iau și eu la nevasta mea un galben.

Lulla: Lumino, bine ar fi să luăm și noi ceva. Că nu a tras lume patimă ce am tras eu și bărbatul meu acolo. Că noi suntem mai bătrâni dintre ei.

LMC: Asta vreau eu să ne spuneți.

Muti: Eu sunt cel mai bătrân dintre toți romii de aicea și din cei de la Coșoveni și din Strehaia. A fost Gogu cel mare, Gogu  Împiedicatu a trăit 105 ani și a murit.

LMC: Dumneeu să-l ierte!

Muti: Să-l ierte Dumnezeu!

Lulla: Dadă, noi am tras necaz mare. Noi ne cerem morți demult.

Muti: Să nu mai pătimim.

Lulla: Să nu mai că am pătimit destul că am necăjit în Rusia destul. Muream, m-a mâncat Bugu și intram în Bug după scoici iarna și apa era până aicea…

Muti: Și vărul ei a fost Grancea care l-au împușcat.

Lulla: Zăpada, opreșete-ți buzele să spun eu…

Muti: Vărul ei era Grancea care l-au împușcat după scoici.

LMC: Spuneți-mi și mie cum era Bugul căci vereau să merg și eu acolo.

Lulla: Ho, ho. Apa roșie era. Noi stăteam aicea și Bugul era colo.

LMC: Cum să fie apa roșie?

Lulla: Intrau copiii și scoteau scoici, roșii erau și le mâncam. S-a dus unul și l-a prins germanul și i-a pus capul pe traistă, unde s-a dus în sat să se hrănească,

Muti: Lupiț era.

Lulla: Lupiț era  și l-a pus dadă  așa și a tras cu pușca. Auzi Lumină.

Muti: Și au rămas turtele jos și după el, l-au omorât și pe Gheordi a lui Lena.

Lulla: A sărit unul în apă și l-a împușcat germanul.

Muti: Nepotu lui Rijina din Coșoveni.

LMC: Mi-au spus , mi-au spus…

Lulla: Ți-au spus. Am tras maică patimă.

LMC: Mi-au spus și de copilul acela unde l-au prins că fura semințe și  i-au tăiat mâna.

Lulla: După semințe și l-au împușcat în semințe în floarea soarelui.

LMC:  Și i-au tăiat mâna.

Lulla: Și nu mai mergeam nici să luăm semințe că nu aveam ce mânca.

LMC: Cum erau semințele acelea?

Lulla: Floarea-soarelui din asta.

LMC: Dar era departe de voi?

Lulla: Dincolo de drum de noi era.

Muti: Erau gropi de pământ unde le făcuse Lolică și Gheordi Brutaru și mergeam să furăm cartofi și a tras germanu cu glonțu și a trecut glonțul pe la urechea mea la urmă am spus : „Măi, romale hai să fugim că a trecut glonțul pe la urechea mea.” Și am luat ce am luat cartofi  și am fugit…

Lulla: Luau cartofi înghețați în saci și când îi aduceau acasă cartofii înghețați și curgea apa din ei și îi mâncam că n-aveam ce face.

Muti: Am adus de o mămăligă făină. Unde am adus de o mămăligă făină a venit la mine, un  musafir la tatăl meu. Unde a venit la noi, s-a pus și a mâncat mămăliga tatăl meu omul și eu am rămas fără mămăligă. Și am rămas cu cartofiorii…

Lulla: Ai mâncat-o, mă, toată, nu ai lăsat și la copilul meu?

Muti: Cum îl chema, fă? Gutui a lui Puica. A venit la mine să vorbească și tatăl meu l-a pus după masă și vorbea cu el. A mîncat sfertul meu de mămăligă. Am rămas fără mămăligă am mîncat cartofiorii goi. A intrat și la Rista, la Rista Cibi. Rista ce a făcut? L-a înjurat de mamă și  l-a dat afară.  L-a dat afară. Eu eram supărat că am mâncat cartofii cocoloiși fără mămăligă, i-am mâncat goi.

Lulla: Acuma Lumină, unde făceau oamenii foc, nu ne lăsau și pe noi, ne dădeau afară, nu ne lăsau. ”O, măi lăsați-ne și pe noi să ne încălzim că murim.”

Muti: Peste drum de mine a tăiat un porc Bandi a lui Liva unde a tăiat porcul  nu mi-a dat și mie o bucătură de carne Bandi a lui Liva.

LMC: De unde a avut porcu?

Muti: L-a cumpărat de la ruși că avea omul galbeni. I-a schimbat și l-a cumpărat de la ruși…Și a trimis pe noru-sa să-i aducă apă și i-a adus o mizerie în apă. „Tată, nu am văzut…”

Lulla: Așa a fost acolo.  Nu ți-am spus eu făceam fântâni și se scuergea apele de pe picioarele femeilor în ele și îl beam plini de nămol , pătimiți eram …

Muti: Și aveam un unchi, pe care îl chema  Gogu a lui Paraschiva. Unde s-a dus pe câmp a venit o femeie s-a întors și el a spus:”Ho, fă,ho până unde vii pe mine…”

Lulla: Sărăcie mare…

Muti: Gogu a lui Paraschiva unde era mătușa mea Marița a lui Cioha după el. Am văzut patimă mare ce nu s-a văzut.

Lulla: Necaz mare ce nu s-a pomenit pe pământ.

Muti: Gogu copilul lui  Ceandiri este aici. Și asta e Marica Biua.

LMC Să trăiți și să fiți sănătoși!

Muti: Să dea Dumnezeu!

LMC: Să trăiți și să fiți sănătoși! Și Dumnezeu să vă dea sănătate și să numai plângeți că o să vă luați și voi banii voștri. Aveți puțină răbdare.

Muti: Să te audă Dumnezeu”.