MIHAI ILARIE

LMC : Azi 30 iulie suntem la Tg Jiu la unchiul Ilari cel bătrân şi la mătuşa Duda. D-zeu să vă binecuvânteze şi să lase Pacea Sa peste casa şi familia d-stră.

Duda: D-zeu să-ţi dea putere.

LMC: Unchiule Ilarie am venit la d-stră să ne mărturisiţi  necazul Bugului.

Ilarii: Spun.

LMC: Vă rugăm mai întâi să vă prezentaţi al cui fiu sunteţi d-stră?

Illarii: Eu ? A lui Istrate care a fost cel mai bogat pe vremea aceea.

Duda:  A lui Ionişor,spune.

Ilari:A lui Ionişor care a fost foarte bogat.

Duda:  A fost tare bogat.

Ilarii: A fost ăl mai bogat rom de pe lumea asta.

LMC: D-zeu să-l ierte!

Duda: A lui Pusa.

LMC: Acum vă rugăm să ne mărturisiţi despre Bug.

Duda: Au venit şi v-au adunat .

llari:Au venit gajeii,Lumina te cheamă?

LMC: Lumina.

Ilari: A, Lumină .Pe noi ne-au dus la Bug. Asculţi?

LMC: Ascult.

llari: Unde ne-au dus acolo la Bug…

Duda: Stai mai aşa .

Ilari: Ne-au strâns din tot judeţu. Ne-au dus tocmai la Golta, în Vladiovca, în Grasneanca, în transferare. Ne-au dus post din post cu jandarmi în faţă şi jandarmi în spate.

Duda: Cum ajungeam într-un sat ne luau alţi jandarmi în primire şi ăia se întorceau înapoi.

LMC: Câţi ani aveaţi când v-au dus la Bug?

Ilari: Cum?

LMC: Căţi ani aveaţi?

Duda: Câţi ani aveai tu?

Ilari: Eu? Aveam vreo treizeci de ani.

Duda: Nu aveai treizeci.

Ilari: Aveam.

Duda: Aveai noăşpe, douăzeci de ani.

Ilari: Douăzeci de ani. Cam douăzeci de ani,Lumină.

LMC: Eraţi însurat?

Ilari:Era Luba după mine. A lui Operatu. Nu o ştii?.

LMC: Povestiţi-ne acum mărturisire . Cum v-au dus jandarmii, ce făceaţi pe drum?

Ilari: Din post în post. Ne-au dus acolo, post din post.Ţin minte, mâca-ţi-aş ficăţeii. Am ajuns acolo şi mâncam cucuruz crud.

Duda: Eram în  Dumanovka.

Ilari: Am ajuns în Moldovka, în  Dumanovka, Gladiovka, Grasneanka,  Ouskovo.Şi unde ne-am dus acolo taică …

Duda: Ne-au luat căruţele, spune-i.

Ilari: Ne-au luat căruţele …

Duda: Au lăsat corturile numai pe prăjini.

Ilari: Şi ne-au luat căruţele.

Duda:După ce ne-au luat căruţele, ne-au mai ţinut acolo încă o lună de zile că erau scandaluri mari unde îl omorâseră oamenii pe Mazilli.

Ilari: Cum? Ea ştie bine. Ai auzit de Mazilli?

LMC: Am auzit. D-zeu să-l ierte!

Ilari: A murit. Ăla intra cu prăjina în mână peste oameni şi îi omora în bătaie.

Duda:Era el cum era dar odată ajunşi acolo ne-a făcut safteaua .A luat făina oamenilor, porţia, tainul. Nu a mai împărţit la nimeni şi a luat el totul. Lor le-a dat mai puţin şi ăl mai mult a ţinut pentru el. 

llari: De foame.

Duda: Atunci oamenii au pus mâna şi l-au omorât că le-a luat făina.”Cum să ne iei tu porţia? E porţia noastră.”

Ilari: Me naiporuswchi?

LMC: Hai?

Ilari: A, ponemaiporuschi?

Duda: Ia taci. “De ce ne-ai luat făina?” Au pus mâna pe el  băieţii bunicului meu Văkari din Strehaia, a lui Istrati, Gogu şi Zărianu…

Ilari: Puternici erau de nu le întrecea nimeni. Pe urmă a venit Drilla ăl bătrân.

Duda: Au dat în el şi l-au omorât. Cine a dat de prima dată? Unchiul meu Gogu a dat în el. El era nepotu lui Rista unde era copilul lui. A luat ilăul şi a dat în capu lui a murit imediat pe loc acolo.

Ilari: În corturi acolo, taică.

Duda: După ce l-au omorât, l-au îngropat şi au strâns vreo treizeci de galbeni la mama lui ca să  tacă să nu nu îi mai pârască că le arestau jandarmii .L-au luat şi l-au pus într-o pătură de l-au ascuns că au venit jandarmii. Se ştia cine a dat în el. Unchii mei. Ei, au întors şi au spus că au venit că veneau noaptea pe noi să ne fure Băduleştii,un neam de hoţi…

Ilari: Au, Doamne.  Nu mai spune că îmi vine să mor.

LMC: Povestiţi mai departe că trebuie să ştim ce s-a întâmplat acolo.

Duda: Doborau corturile noastre şi ne jefuiau toate lucrurile ce le aveam.

Ilari: “Unde aţi ascuns auru, mă?”,”Unde ai pus auru?”

Duda :Dădeau în noi iar noi plângeam.

Ilari: Unde aţi pus auru?…

Duda: Omorau oamenii. La unii le găseau şi le luau auru, noi numai auzeam cum le omoară în bătaie noi eram în partea cealaltă că ajunsesem acolo mai târziu de pe drum.

Ilari: Ăsta  filmează?

Duda: Acolo unde am ajuns noi ne-am instalat mai în marginea capătului. Erau corturi cam de aicea până la regiment în oraş. Numai corturi. Numai aveam căruţe şi nici cai. Ni le confiscase la colhoz.

Ilari: Ne-a luat şi ne-a dus acolo şi am luat fiecare câte douăzecişicinci la fund.

Duda: Deabia am scăpat. Au luat toţi oamenii, le-au scris numele, câte persoane sunt, câtă familie au. Au făcut liste cu toţi cei care au fost acolo atunci când le-au confiscat căruţele la colhoz. Aşa le-a întrebat:  “Câtă familie ai? Câţi copii ai? Atât, atât şi asta e scris ce le-au spus oamenii.

Ilari:Vezi, ştie mai bine ca mine.

LMC: Aduceţi-vă şi d-stră aminte.

Duda: S-a dus tatăl meu…

LMC: Amintiţi-vă şi d-stră.

Ilarii: Cum să nu, Lumină.

Duda: Mergeau cu caii ,umblau toată ţara.

Ilari: Ce spune?

Duda: Şi au scris aproape o săptămână, două. Era lume foarte multă cam de aici şi până la regiment. Era lume de tot felul şi romi şi lăieţi de la Craiova din toate judeţele ţării.

llari: Umblau pe noi şi purici, păduchi…

Duda: Atunci ce au făcut? Au luat şi au scris registrele acelea, câţi oameni au venit acolo în Bug şi au trecut pe acte : “…că are casă făcută.’ Apo ce casă făcută?”

Că erau bordeie, fără uşă, fără geam şi era pus pământ deasupra lor. ..Parcă le văd, Doamne! Era pus pământ peste ele cum erau mai demult bordeiele rudarilor.

Cine a avut mai mulţi în familie şi-a mai dus cu el haine şi ce trebuia .Care nu au avut nu au mai putut să îşi ducă lucruri. La copiii lui Ristikă, tatăl lui Lullika i-a dat mama mea  haine, pături,săpun ,slănină.

Ilari: Nu avea cum să le mai ducă.

Duda: Na şi duceţi şi voi că sunteţi nepoţii nevestei mele. Le-a mai văzut mama mea? Le-au vândut pe drum că mureau de foame.

LMC: Ştiu.

Duda: Le dădeau la rusoaice, pături,macaturi că acolo unii erau săraci, unii erau bogaţi .Ce să ia?  Cât să ducă. Tata şi mama erau şi noi eram micuţi.

LMC: Câţi ani aveaţi d-stră?

Duda:Aveam doişpe ani.

LMC: Cine mai era cu d-stră?

Duda: Mai era frăţiorul meu Gogu, mai era fratele meu Toma unde îi spun Afumatu. Verdeana unde e noră la Tanasia ăl bătrân. Ăştia eram. Patru fraţi eram.

Ilari: Au Lumină, să îţi dea D-zeu noroc. Să îţi spun acuma.

Mă ţineam aşa de mama mea şi nu ştiam ce să iau. Ea strânsese şi luase pernele şi duna ca să avem în ce dormi. Eu duceam numai feţele de pernă  că ne-au dus mult timp pe jos. Cine mai avea câte un cal sau catâr şi-a pus lucrurile pe el până ce am ajuns la bordeie. Am ajuns acolo noaptea ,Lumină. Sufla un viscol de te arunca până în cer. Viscolea vânt şi zăpadă. Când am ajuns acolo, bordeiele erau puse aşa pe rânduri. Când am ajuns acolo fiecare a intrat în bordeie cu copiii lui. Cum au intrat acolo şi-au prins câte o pătură în faţă.

Duda:  Pătură, nepătură au intrat. Unde au intrat acolo în bordeie ,acolo au rămas. Cei care nu au apucat să intre în bordeie, Lumină…

llari: Au îngheţat toţi.

Duda: Nu au mai ajuns să ia bordeie. Au murit şi s-au îngropat în zăpadă.Le-a acoperit zăpada.

Ilari: Erau morţi mai mult de o suta de persoane…

Duda: Au murit în noaptea aceea. Până să ajungă cu noi la bordeie mama mea şi tatăl meu s-au ocupat toate bordeiele .Nu mai erau.

Erau multe sute de bordeie acolo. Era un câmp întins şi erau făcute bordeie aşa pe rânduri până lângă apa Bugului. Apa râului Bug era mai în jos de noi într-o vale. Atunci ce am făcut? Sora mea Verdeana era micuţă. Avea cam doi,trei ani ce să îţi spun. Era mică şi ea era născută după fratele meu Afumatu. Era moartă, gata. Murise surioara mea şi îi băgau degetele în gură Lenuţa bătrână a lui Tanasie ăl bătrân. Pe urmă mai târziu a ajuns la ea noră. Şi dintr-o dată numai ce a mişcat din picioare şi a început să plângă. Gata îi trecuse. Numai ce a intrat Tanasie ăl bătrân în bordei şi i-a adus un pic de apă şi un pic de pâine. De unde avea, avea. Şi i-a băgat fetiţei pe gură şi i-a băgat degetele în gură şi au sculat-o din moarte. O ţineau aşa în braţe şi îi suflau în gură să se trezească. A scăpat Verdeana. I-a dat apă de a băut şi i-a mestecat pâine şi i-a dat Lenuţa a bătrână să înghită. S-a trezit Verdeana. Ce i-a spus tatălui meu: ”Drillă du-te şi căutăţi bordei că poate ţi-ai găsi pe acolo pe afară şi intri şi tu în el. Lasă copiii aicea la mine şi du-te de căutăţi bordei.”Avea şapte copii. Avea treizecişicinci de ani. Ne-a ţinut acolo în bordei şi ei şi-au ridicat şi cortu. Avea cort.

Ilari: Care era Lenuţa asta că eu nu o ştiu?

Duda: Lenuţa ? Lasă că o şti.

Ilari: Bată-te norocu!

Duda: Au ridicat cortu peste bordei. Pe urmă a tras-o pe sora mea, i-a facut frecţie şi apoi a spus:” Du-te tu,Drillă de caută că poate găseşti tu un bordei pentru ei. Du-te pe acolo pe dinafară. Du-te”. Ce era afară? Un viscol nenorocit.

Ilari: Viscolul era pus să ne omoare.

Duda: Atunci ce a făcut? S-a dus şi a găsit un bordei. A găsit un bordei chiar pe poteica unde coborai la apa Buguli. Mergea pe vălicică până la apă. Acolo după bordei erau mulţi morţi .Muriseră. Doi,trei..era Titira, Burdufu şi mai erau mulţi morţi.

Ilari: Au murit de frig.

Duda: După bordeie acolo unde căutau şi ei să intre. Cine a intrat înăuntru îşi punea câte o păturică în faţa intrării la uşa  bordeiului. Au rămas numai aceea care care au intrat înăuntru cei care au rămas afară au murit.Toţi.

Ilari :Au murit că erau îngheţaţi toţi.

Duda: Când s-a crăpat de ziuă au fugit oamenii şi au tăiat pădurea că era acolo în apropiere o pădure de brad.

Ilari: Ce? 

Duda: Au tăiat pădurea. Era o pădure numai din lemn de brad. S-au dus cu toporuri ce aveau şi ei şi au tăiat şi şi-au adus lemne ca să îşi facă foc. Unii în bordeie făceau focu iar alţii care nu luaseră bordei îşi făcuseră corturile. Au tăiat pădurea.Pădurea era numai de brad.Erau copaci mari de brad. Au venit jandarmii şi când au văzut atâţia morţi au pus oamenii să-i adune.

Pune căruţele de la bordei de la …cum îi spunea?!

Ilari:  De la Vadiovka…Grasneanka…

Duda:  Să aducă căruţa să adunăm morţii din zăpadă că au murit mulţi azinoapte.

Ilari: Au murit azinoapte toţi…

Duda: Adunaţi morţii şi faceţi o groapă după primărie.

Ridicaseră o primărie, numai zidurile erau făcute, numai ajunseseră să o termine că ajunsesem noi acolo.

Ilari: Primărie? Era numa numele de ea.

Duda: Pentru oamenii care au venit făcuseră primăria. In mijlocul bordeielor era şi o primărie care avea numai ziduri fără tavan, fără acoperiş, nu avea nimica.

llari: Nu aveau ce să îi pună.

Duda: După primărie s-au dus şi au făcut o groapă mare au adus şi ruşi din sat ca sa lucreze la groapa aceea. Au pus mâna cu toţii şi romii cu ei laolaltă şi au strâns dup aceea toţi morții în căruţe şii i-au aruncat pe toţi acolo în groapa aceea.

Ilaii: Parcă văd cum i-au strâns pe toţi…

Duda: Şi copii şi femei şi bărbaţi, toţi la un loc.

Ilari: Îngheţaţi erau, taică…

Duda: I-au pus pe toţi acolo după primărie şi au aruncat pământ peste ei. Asculţi?.

LMC: Ascult.

Duda: Noi care am scăpat eram în bordeie atunci .Când au venit părinţii noştrii din sat că era un sat prin apropiere  au adus  cartofi, brânză, găini, că aveau galbenii în mână. Cine avea galbeni îi mergea traiul.

Ilarii:  Cine avea galbeni ,mergea şi cumpăra.

Duda:  Cine nu avea nu mergea. Ce au făcut unii? Au prins nişte cai şi i-au tăiat Lumină. Au prins caii şi şi-au fădcut din ei pastramă şi mâncau şi ei.Îşi mai și găteau.

LMC: Şi au trăit.

Duda: Au trăit.

Ilari: Ce au măncat şi ei? Acuma ce aveau să facă?

Duda: Acolo era necaz. Care mergea în sat cu o fată, cu o nevastă, îl luau jandarmii şi îl puneau cu forţa să o iubească cu cine o fi fost, de I-o fi fost fiică, mamă nu conta…

Ilari: Pe mama lui ..

Duda:  Unul s-a dus cu mama lui în sat, e om bătrân acuma. El era copil atunci…avea unșpe ani. Unde s-a dus cu mama lui în sat după mâncare atâta i-au bătut jandarmii :” Ce căutaţi aicea? Aveţi acte să intraţi în sat? Nu e voie să veniţi în comună.”

“Am venit şi noi să luăm mîncare.”

“ Vă aducem noi acolo la bordeie vă aducem mîncare, vă aducem făină,vă aducem ce vreţi….”

Ilari:Până  veneau ei, ieşea  sufletu din oameni.

Duda: Şi să mă ierţi că îţi spun, l-au pus de şi-a iubit mama…Auzi?

A venit femeia plângând acasă. Şi bătută de jandarmi şi batjocorită …

Apoi mai mergeau femeile în sat? Nu mai mergea nici una. Se duceau numai bărbaţii. Uite cum e ăsta,mergea şi el, a adus  petrol. A adus petrol şi îl vindea acolo la oameni.

Ilari: Eu eram cu nevasta mea cu Luba.

Duda:  Se urca pe bordeie şi striga în gura mare :”Cumpărăţi petrolll,măăăă….

Ilrii: Mă urcam pe bordei, Lumină… Petrollll măăăăăă….

Auzeau toţi oamenii când strigam.

Duda:  Şi luau. Veneau şi cumpărau petrol de la el.

llari:  Eram puternic.

Duda:  Unii vindeau sare. Sarea aceea o amestecau cu făină de mălai să pară mai multă.

Ilari: Făină albă era…

Duda: De mălai era da avea culoarea albă. Şi băgau făină în sare şi o vindeau cu lingura. O marcă o lingură de sare.

Ilari:  O marcă. 

Duda: Noi am ieşit bine că avea tatăl nostru galbeni şi dădea şi cumpăra.

 Pullika,  Mîrrado, ăla a lui Ilie toţi ăştia erau comersanţi…

llari:  Şi Mihaiţ era.

Duda:  Ăla era iar comersant. Ăia din Băileşti, neamurile mele, copiii lui Vărzar, Botikă, ăia toţi erau comersanţi.

LMC:  Spuneţi-ne cum a murit Luba.

Ilari:   Luba?

Duda:  Când am plecat de acolo.

Ilari:  Unde a murit? A murit din cauza tifosului.

Duda: Cân ne întorceam încoace spre casă.

Ilari: Veneam acasă şi a murit. 

Duda:  A, tu aveai mai întâi şi s-a umplut de la tine.

Ilari: S-a îmbolnăvit de tifos..

Duda:  De la tine.

llarii:Şi a murit nevasta mea, mânca-i-aş ficaţii eu. Femeie era, cum e asta? Bat-o norocu!

Duda:  Aşa arătam eu cum sunt acuma?

LMC: Mătuşa e frumoasă!

llari:  Asta? Mor după ea şi acum.

LMC: Cum aţi lăsat-o acolo? Povestiţi-ne şi nouă.

Ilari: A murit…

Duda: Nu l-au lăsat oamenii să treacă. Povesteşte-i cum ai rămas în papură…

Ilari: Am plecat şi noi de acolo să trecem ca să venim încoace.Am dat pe dincolo, am dat pe dincoace…A plătit tatăl meu cinci galbeni mici la barcă ca să trecem şi noi.

Duda:  Să trecem apa.

Ilari: Să trecem pe furiş.

Duda: Au trecut oamenii toţi şi el a rămas mai în urmăcu nevastă sa.

LMC:  Lăsaţi-l pe el să ne spună.

Duda:  Spune şi tu.

Ilari: Am rămas ascunşi…Auzi, Lumină?

LMC: Ascult.

Ilari: E adevărat ce îţi spun.

Duda:  A murit femeia. Tu o ţineai în braţe. V-au prins jandarmii acolo la apă ,spune…şi te-au dat înapoi, nu ai mai ajuns din urmă oamenii.

Ilari:  Unde m-au prins acolo:”Toţi, ţihani nazat…nazat. La România. Toţi ţihani  minada a România.” 

“Nisnaiu balaika.” Era călare pe un cal din ăla de nu s-a mai pomenit pe lume şi salba de cartuşe era pusă la el după gât.”Nesnada la România…”

Duda:  L-au dat înapoi. S-au întors înapoi şi s-au dus la o casă unde stătea el cu ea. Şi acolo a murit.

Illarii: Am plecat acolo.”Nane,ascultă, ţhanka la Luba asta tifot enzantematic nai ni la România nai ni voda. Nis nai ni voda. Na ni nada Udani nada.”

M-am dus şi am umblat peste tot şi le-am spus:”Luaţi pe Luba ,kazaica că a murit. A murit kazaica la mine, Liuba. Trebuie să mă duc la România” .

A, nu mi-au dat voie să plec.

Duda:  Ruşii…

Ilari: Să mai spun?

Duda: Unde s-a întors acolo, gata trăgea să moară femeia. Numai i-a făcut semn din cap că o să moară. Şi a văzut cum pătimea cu ea în braţele lui.

LMC:  Apoi, d-stră de unde ştiţi?

Duda: Mi-a povestit el de multe ori.

Ilari:  Apoi nu era acolo? Că era şi ea cu mine acolo ,Lumină.

LMC:  E tare dureros să-şi amintească pentru el.

Ilari:  Av, Doamne că îmi vine să mor…

LMC:  D-stră aţi cunoscut-o pe Luba?

Duda: Cum să nu. Eu mergeam la ea şi o ajutam. Îi aprindeam focu.

Ilari:  Auuu, o ajuta.

Duda:  Mergeam la ea mai pe înserate că mă chema: ”Dudikă vino la mine.”

LMC: Era frumoasă?

Duda: Femeie era?!  Cozile ei erau până la mijloc şi groase aşa ca pe mână, avea salbă de aur la gât, era albă, frumoasă!

Ilari:  De ce ai venit tu, Lumină să mi-o pomeneşti în minte? Am mult să îţi povestesc despre ea.

Duda:  O ştii pe Orja?

LMC: O ştiu .

Duda:  Semăna cu ea.

Ilari: Orja a lui Operatu, o ştii?

LMC: D-zeu s-o ierte!

Duda:  A murit de tifos.

Ilari:  Măi, taică pe femeia asta n-am putut-o uita niciodată.

Duda: Apoi,spuneiI cum ai îngropat-o. Cum ai dus-o în sat şi oamenii ţi-au strâns…

llari:  Măi taică, m-am dus la primărie:” Domnu primar * …

La urmă m-am dus călare pe cal…

Duda:  “A murit muierea ce fac cu ea?“  Au spus că o să-i strângă din sat.

Ilaii: Primaru comunei mi-a spus: “Vă dăm ajutor la cine are blană prin sat şi are scândură să adunăm blană prin sat să aducă acolo la Luba acasă “Şi a făcut sicriu acolo.

LMC:  Cine a făcut sicriu?

Duda:  Primăria.

LMC: Primăria?

Illarii:  Da.

Duda:  A pus oameni.

LMC: Bine că i-au făcut sicriu.
Ilari:  Eu eram cu capu gol.

Duda: L-au ajutat oamenii că era singur.

llarii:  N-am avut nici un franc în punga mea ….nici un franc măi, copile .Auziţi? Eram   fără un franc în punga mea, măi omule. Eram vai de capu meu. ..

Duda:  Făcură şi o îngropară.

Ilari:  Şi o îngropară.  Am făcut groapă în nişte salcîmi …salcâmi? Dafini de ăştia cum îi zice?

LMC:  În ce sat ?.

Ilari:  Ce?

LMC:  Unde v-a murit nevasta?

Duda: Cum se chema acolo?

Ilari:  Cum se chema satu?

Duda: Acolo pe unde am trecut, cum se chema?

llari: În Kaul?

Duda: Pe unde am trecut pe lângă Dunăre. Am uitat satul. Tot Rusia era.

În…în..lângă Prut, dincolo…

llari: Pe Prut?

Duda:  la spune cum se chema?

LMC: Eu am să mă duc la toamnă acolo, prin locurile acelea, să le caut.

Duda:  Lângă Prut. Dacă mergi acolo să întrebi de satul de lângă Prut. Acolo am mâncat Sfinintele Paşti când ne-am întors din Bug. Acolo se strânsese toată lumea care se întorsese fiindcă acolo era vama pe unde am trecut.

Acolo  au vorbit oamenii noştri pe ascuns şi s-au înţeles cu cei care aveau bărci să le treacă apa.

Ilari: Unii au trecut cu caii legaţi după bărci.

Duda: Spune-i cum ai îngropat-o. După aia te-ai dus la primărie şi ţi-au dat adeverinţă ca să ai pe drum. 

Ilari: Imi dai adeverinţă că mi-a murit nevasta aicea. Dacă nu cu ce mă descurc eu.

Duda:  De unde?

llari:  S-a dus dincolo primaru…           

M-a primit acolo.

Duda- LMC:  Vorbeşte romanes.

llari:  Ce?

LMC:  Spune  romanes. Vorbeşte romanes.

Ilari:  Ascultă taică…

Duda: Erai pierdut de tatăl tău, de mama ta, de fraţii tăi.

Ilari:  Şi m-a lăsat singur fără nici un franc în pungă. Şi n-am avut, n-am avut bani. Şi ăla unu mi-a spus:” Măi unchiule, mânca-ţi-aş gura tu nu poţi fi sărac aicea când noi suntem bogaţi lângă tine.”

Duda : Era un moldovean fratele lui…

LMC:  A lui Pollu?

Duda: Nu,fratele lui …unde era bunica ta Verdeana după el.

LMC:   Kreaia?

Duda:  O Kreaia .

Ilari:  O Kreaia, mai trăieşte?

Duda:  Kreaia a murit. Fratele lui  care e la Moldova mai trăieşte.

LMC: Numai trăieşte.

Duda: A murit? Apoi,ăia l-au luat. Spune-i la femeie. Mullo?  

llarii: Nu îi mărturisesc? Ce îi fac? Să audă ăsta, să scrie carte.

Duda:  Aha.

Ilari: Cum mergeam aşa pe drumuri, taică…

Duda: Oamenii aceia erau şi ei opriţi, nu îi lăseau să treacă. Numai ce l-au văzut pe drum.

Ilari:  Ascultă. Am luat traista aia şi am pus în ea fustiţa nevestii mele în ea şi am plecat la drum. Găsesc o moldoveancă pe drum.

 Duda:   Taxia.

Ilari:   “Al cui eşti tu,mă? Al cui eşti? Nu eşti tu a lui llarie?”

Să o fi luat mai bine pe aia de nevastă.

Duda:  A murit.

Ilari:  A murit şi aia?

Duda: Fiica lui Şopîrlla a murit? Şi a luat şi mi-a spus:”Haide cu mine. Cum ai rămas? Unde e Luba?”

Ilari:  Unde e Luba? A murit. Unde e Luba măăăăăă? A murit.

Duda: Apoi vino să stai cu noi până ce ne vor da drumu să trecem dincolo apa.

LMC:  Vorbiţi romanes.

Ilari:  Şi ne-am luat şi am mers cu ea.

Duda:  A rămas acolo. Şi-a făcut cort, şi-a luat căruţă, cai.

Ilari:  Mi-am făcut cort, mi-am cumpărat cai, cărţă. Am făcut tot.

LMC: Cum v-aţi cumpărat că nu aveaţi bani.

Duda: Şi-a făcut bani.

Ilarii:  Am făcut bani. Am fost în sat. Asculţi,Lumină?

Duda: Mergea cu fetele mari în sat, spune-i.

Ilari:  “Unchiule eu vreau să te iau pe tine de bărbat.” Nu vreau. Eu vreau să mă duc după tatăl meu şi mama mea.

Duda:  El i-a spus că nu o ia.   Dumitro…
Ilari: Pe Dumitru îl ştii?

LMC:  Îl ştiu. A murit.

Duda: A murit Dumitru?

LMC: A murit.

Duda:  Av…Doamne!

Ilari:  Ce om era! Să îl ierte D-zeu!

Duda:  “Îţi dau pe fiica mea .”Tatăl lui Şopîrlla.

Ilari: Pe Şopîrlla?.

Duda:  “Îţi dau pe fiica mea.””Eu nu mă însor. Mă duc acasă”.Spune-i la femeie că ăla ascultă.

Ilari:  Care.

Duda:  Aparatu ăla strânge, tot.

LMC:  Vor auzi toţi copii d-stră şi copii, copiilor lor.Toţi oamenii din lume vor auzi ce ne mărturisiţi.

Ilari:  I-am spus ca să mă înţeleagă.

Duda: I-ai mai povestit şi la doamna aia care a făcut actele de au venit banii. Uite ,aici la noi în casă i-a povestit şi ei.

Ilari:  Contabila?

Duda:  Contabila i-a spus şi ei mărturisirea.

Ilari: I-am spus cum a fost acolo în Rusia, Lumină.

LMC: Ce spuneţi d-stră unchiule Ilari ,banii aceştia care s-au dat pot plăti durerea oamenilor?.

Ilari:  Cum?.

LMC:  Durerea oamenilor se poate plăti în banii aceştia ce le-au dat oamenilor?

Duda: De unde? Ce să plătească? Cine nu a luat dintr*ai mei? Copiii mei şi nevestele lor ,toţi au luat.

LMC: D-stră ce v-aţi cumpărat din ei?

Duda: A luat nepotul meu Guruv, Birea, copiii lui. Ce era să fac? N-am putut să scap de ei. Să te baţi cu ei? Pentru ce?

Mi-au spart casa, geamurile, voiau să le ia ei pe toţi şi mie să nu îmi rămână.

LMC:  Cum v-aţi obişnuit d-stră să trăiţi acum că eu vă cunosc de când mergeaţi vara cu cortul în Pui.

Duda:  Acuma unde să mai mergem?

Ilari:  Au, taică, să mă mai văd odată aşa…

Duda:  Noi am dat la toţi de au ajuns din banii noştrii.

LMC:  Şi mama mea le-a împărţit la copiii.

Ilari:  Care e mama ta?

LMC:  Luludi a lui Piţu.

Duda:  Tatăl tău nu a ridicat?

Ilari: Îl ştiu. Ce om, Doamne.

Duda:  Demult a murit?

LMC:  De opt ani.

Spuneţi-mi vă este dor aşa de a merge cu cortul?

Duda: De multe ori plângem …

LMC:  Să mergeţi cu căruţa…?

Ilari: În Pui, să le mai văd odată.

LMC: Ce bine era la Deva cu llarie ,cu Mutu..

Ilari:  Av, Doamne, s-a dus Mutu, copilul meu …

Duda:  Eram în Hunedoara. De multe ori ne punea Ilarie pe tren.

LMC: D-zeu să-l ierte!

Duda: Ne-a lăsat odată Ilarie în…

Ilari:  Să mi-l aduci pe copilul meu …

Duda:  Unde mi-am lăsat tatăl, unde mi-am lăsat mama? Cum a dus omul ăla copiii în pădure. Unde le-am lăsat? Lasă-ne că mergem în sat la cunoscuții noștri.

Ilari:  Asculţi ,Lumină?

LMC:   Ştiu că şi inima mea plânge de multe ori după Ilarie. D-zeu să-l ierte!

llarii:  Să-l ierte D-zeu!

LMC: A plecat de tânăr.

Duda: Ne-a lăsat pe noi singuri aici pe curte.

llari:  Uite, m-au lăsat aici, uite aşa…

LMC:  Ţîboku are grijă de d-stră?

Ilari: E nepotul meu ăla…nepotul meu!

Duda:  Spune-i despre fraţii tăi, câţi fraţi eraţi, câte surori.Trei surori ai avut şi nouă fraţi. Au murit toţi, cine a mai rămas? Mai e Bango şi Mariţa. Au murit toţi.

Ilari:  Au murit. Toţi.

LMC:  Mare neam aţi avut!

Ilari:  Eram unsprezece fraţi…

Duda:  Ăsta trăieşte? Suntem vai şi amar de noi.

LMC:  Cine erau fraţii d-stră, spuneţi-le. Ca să se ştie.

Ilari:  Cum?

Duda:  Spune-i.

LMC:  Spuneţi-ne cum îi chemau pe fraţii d-stră, mai ştiţi?

Duda:  Spune…

Ilari: Mai le ştiu.

LMC:  Spuneţi-le :

Ilari: Tancu era cumnatul meu.

Duda:  Spune-i, bărbatu lui Mariţa..

llari:  Bărbatu lui Mariţa.

Duda: Tonu era fratele tău.

llari:  Tonu ăl bătrân.

Duda:  Tonu era bărbatul lui Duda a bătrână,îl ştii?

LMC:  Îl ştiu. D-zeu să-l ierte!

Duda:  Spune-i pe Stănikă ăl mare.

Ilari:   Stănika …ăl bătrân care era cu şase ani mai mare.

Duda: Spune-i şi pe Miţari că ăla trăieşte şi e acolo şi acuma.

LMC:  Trăieşte Miţari?

Duda:  Trăieşte.

Ilari: Bătu-l-ar norocu, de ce nu vine la mine!

Duda:  E fratele lui, da ăla e mai alb decât el. L-am văzut când a murit cumnatul meu Birea, venise şi el.

LMC: L-am văzut şi eu la Costeşti că am fost acolo când a murit Kukullo.

Duda:  Care Kuku a murit?

LMC:  Fratele lui Tortikă.

Duda:  Auzi şi tu?

Ilari:  A murit  Kuko?

LMC:  A murit.

Duda:   Era bolnav?

Spune-i şi de Ion ăl bătrân, fratele tău.

Illarii:  Ion.

Duda:   Birea.

LMC:  A murit şi ăla.

Duda:  Anul trecut la nuntă.

llari: A murit, mânca-l-aş eu de frate ! Ăla ar fi venit la mine.

LMC:  D-zeu să-l ierte!

llari:  D-zeu să-l ierte!

LMC: Ăştia erau oameni. Aceştia au fost viţa romilor noştri.

Duda: Piparka mai era fratele lui.

LMC: Neamul romilor căldărari din  România.

Ilari:  Pe Piparka, îl ştii?

LMC: Îl ştiu.

Duda:  Bango.

LMC: Bango trăieşte, nu?

Duda:  Trăieşte.

LMC: Surori mai ai?

llarii:  Mariţa trăieşte.

LMC:  A lui Tanku?

Duda:  Persiga a murit. Persiga a murit când a murit llarii al nostru.

LMC:  Care Persiga?

Duda: A bătrână a lui  Onilla.

llari:  Ai cunoscut-o?

LMC:  O ştiu.

Duda: A murit când a murit Illari. După trei zile a murit şi ea.

LMC:  D-zeu să o ierte!

llari:  Şi eu plâng de multe ori…O să mă duc şi eu la fratele meu..Mânca-i-aş gura…

Vine şi tata după voi.

LMC: Mai vă amintiţi ceva de acolo din Bug despre nişte copii, femei, ce mai ştiţi?

Duda: Cine?

LMC:  Eu nu ştiu de cine dar vreau să mai ne spuneţi…

Duda: . Mîrrado era acolo, mai era Pullika…

LMC:  Întîmplări care nu le-aţi putut uita.

Ilarii: Pe unchiul tău Pullika, îl ştii?

LMC:  Îl ştiu, cum să nu.

Duda:  Eram cu cei de pe Blamniţa. Ăia erau săraci. Acolo erau Mazilonii săracii, care intrau peste noi…Erau toţi ăştia din Strehaia. Unchiul meu Istrati căruia oamenii îi spun Văcari,Toma ăl bătrân era frate cu el.Tot fraţii erau oamenii…

LMC:  Şi?

Ilari:  Au plecat toţi Lumină.

LMC:  Eu îi strâng pe toţi aceştia care au mai rămas ca să ne povestească. Mărturisirea aceasta trebuie să rămână peste timp. Asta fac eu acum.

Duda:  Tot un neam erau ăştia.

Ilari:  Ştiu că voi vă interesaţi de aceste lucruri.

LMC:  Vreau să îmi spuneţi un mesaj către toţi romii din lume şi de pe alte meleaguri. Un mesaj pe care să îl spuneţi copiilor, copiilor şi nepoţilor, nepoţiiloe ca sa rămână peste timp.

Duda:  Apoi aşa vrei.

LMC:  Ce vreţi să spuneţi oamenilor?

Duda: Tu ştii cum să faci lucrurile astea.

LMC:  Spuneţi un mesaj la toţi oamenii, ce le doriţi d-stră oamenilor din întreaga lume?

Duda: Au luat toţi pământuri…

LMC: Nu,ce vreţi să le spuneţi oamenilor. Să stea lângă D-zeu, ce să facă?

Duda: Noi le mai vorbim de D-zeu. Unii vor, unii nu vor şi la români le spunem. Noi suntem puşi de la D-zeu să le spunem la toţi.

LMC: Ştiu. D-stră mai mergeţi la adunare?

Duda:  Cum să nu. Acuma nu ne-am mai putut duce ca suntem bolnavi. Aseară a fost foarte frumos, erau multi oameni.

LMC:  Şi eu am fost.

Duda:  Ai fost?

Nu m-am dus aseară că am făcut o injecţie si apoi mă umplusem de ape …

LMC: Acum pentru că L-aţi primit pe Cristos în inimă cum este?  Este bine?

Duda:  Bine.

LMC: Îl simţiţi pe D-zeu că lucrează in viaţa d-stră? 

Duda: Îl simţim. Am fost foarte bolnavă, era să mor…Şi acuma mi se face rău în somn. Mă trezesc când simt că îmi este mai rău şi plâng acolo în aşternut.

LMC:  Lăudat să fie D-zeu! D-stră unchiule Ilari simţiţi prezenţa Lui D-zeu?

Duda:  Ascultă, mai bea câte un pic…

LMC:  Lasă că nu e nimic, D-zeu îl iartă.

Ilari:  Ascultă, Lumină. Am visat ieri în vis…

LMC:  Ce aţi visat?

Ilari: Am visat că a venit D-zeu la mine şi mi-a spus:

“ Du-te la casa ta că mai ai case”…

Duda: Aicea ploua şi el dormea şi I-a spus:”Du-te la casa ta. Stai aici la casa ta ,nu pleca de aici.” Ploua şi eu eram în casă.

Ilari: Aveam un pahar de ţuică aici pe masă  şi stăteam aici. Apoi am mâncat şi am băut.

Duda:  Lumină, cine spune că nu există D-zeu acela este un păcătos. Oamenii ăştia când intră în biserică cu nevestele  lor sunt cu toţi îmbrăcaţi frumos şi curat. Când ei cântă şi plâng în biserică, mai e să spui ceva? Numai noi să avem credinţă.

LMC:  Să avem credinţă! Lăudat şi glorificat să fie D-zeu! Şi noi să stăm lângă D-zeu!

Ilari:  Ascultă, maică, ascultă.Aşun.

Duda: Nepoţii noştri, copiii, nurorile ,nepoatele ,oriunde or fi să-i ierte D-zeu că mai  sunt greşeli! 

LMC: Amin, mai greşim cu toţii! Nu există un om fără să nu aibă  păcat şi să nu greşească.

Rămâneţi cu Pacea Lui Dumnezeu! Domnul să vă binecuvânteze

Şi să vă păzească!

Ilari: Să te păzească şi pe tine!

Duda:  Să te ducă D-zeu la bine!

Ilari: Să mai vii pe la noi.

LMC:  Cu mare drag am să vin!